Ignoranța chiar este o binecuvântare. Ce, nu mă credeți? Păi, stați că vă povestesc. Se întâmpla acum fix doi ani și-o lună. Decembrie 2009, exact înainte de sărbători. Mă decisesem să investesc într-un telefon deștept, cadou de la mine pentru mine. Strânsesem bani vreo trei luni (o premieră pentru mine, să strâng bani) și-mi petrecusem altă lună încercând să descopăr telefonul perfect. Până la urmă m-am hotărât. Nokia E71. Apoi, timp de încă o săptămână, am căutat cel mai bun preț. L-am găsit pe un site, alin-gsm.ro îi zicea. La mare modă în Regie la vremea când am cumpărat eu telefonul respectiv. Mulți prieteni își cumpăraseră de la băiat. Dădea garanție, țiplă și tot tacâmul, toată lumea era mulțumită. L-am sunat, ne-am întâlnit mi-a dat cutia de E71, am decartat 12 milioane și am plecat mulțumit.

De atunci, telefonul mi-a mers fără mari probleme. Chiar mă lăudam cu el. E drept că-l foloseam doar pentru SMS-uri și vorbit cu oameni. Aveam momente în care mă întrebam de ce avusesem nevoie de un telefon de 12 milioane pentru funcțiile astea. Dar important era că arăta bine și nu mi-era rușine, vorba unui prieten, să-l scot pe masă la o întâlnire importantă.

Dar anii au trecut și a venit ziua de ieri. Când împlinisem deja două săptămâni de când tot încercam să-mi activez internetul pe mobil. La a treia vizită la Vodafone, un băiat de acolo și-a petrecut o oră încercând să mi-l configureze. Mereu eroare. Într-un târziu, a făcut niște verificări și s-a uitat la mine chiorâș: ”Dar telefonul ăsta nu e original!”. ”Poftim?!”. ”Stai să mai verific ceva...”. Îl desface, citește un cod de nu-știu-unde și-mi reconfirmă că aveam de-a face cu un fake. ”Unul foarte bine făcut, ce-i drept”, mă consolează el. Dar nu suficient de bine făcut încât să aibă funcție de internet. Mi-a fost și rușine gândindu-mă la ce și-o fi zis omul ăla: ”Uite și la cocalarul ăsta, dă 3 milioane pe o făcătură de telefon și pe urmă mă ține pe mine o oră să-i fac internet pe el”. Pe undeva mă gândesc că-i mai bine, totuși, că nu i-am spus că eu de fapt dădusem pe el exact cât face un original adevărat.

Am plecat acasă dat peste cap. Chiar acum stau în pat și scriu textul, dar am devenit deja paranoic. De exemplu cățelul nu prea calcă cum trebuie într-una din lăbuțe. Pare să se fi stricat. Sigur nici câinele nu e original. La haine nici nu vreau să mă mai gândesc.