Poate nu toate relele ţării, dar în orice caz cele mai multe pleacă de la modul în care se fac angajările în instituţiile de stat. Pe pile şi pe bani. Când o asistentă medicală plăteşte şapte-opt mii de euro pentru un post la un spital de oraş, unde primeşte 300 de euro salariu, este evident că vrea să îşi amortizeze investiţia din şpăgi. Când un profesor îşi aranjează transferul la o şcoală din centru, plătind pentru schimbul de catedre 50.000 de lei, nu cred că îşi propune să îi recupereze din salariu.
Când un asistent social dă şpagă la angajare, ne mirăm că ajunge să facă trafic cu minori şi prostituţie în centrele de plasament? Ne mirăm, sigur că ne mirăm, dar cum de s-a ajuns aici? De ce a ajuns fiecare angajat al statului să se considere pe propria moşie? Pentru că şi-a cumpărat locul, l-a cumpărat ştiind de la început ce trebuie să facă pentru a-şi recupera banii. Iar după ce îi recuperează vrea profit, pentru că deja s-a învăţat la bani nemunciţi. Avem funcţionari care încasează bani să te scoată ilegal la pensie sau cu ajutor de handicap, avem chiar funcţionari care îţi pot obţine diplomele şi calificările de care ai nevoie, fără să fi trecut prin şcoală.
DNA şi DIICOT ne arată zi de zi cât de mizerabil a devenit statul prin instituţiile sale. Vedem mizeria zi de zi, dar până şi unui ministru de bună credinţă îi este aproape imposibil să pună lucrurile în ordine. Aud zilnic miniştri care se plâng că sunt ignoraţi de subalternii care ştiu că nu păţesc nimic, miniştri care spun că le este imposibil să afle câţi salariaţi sunt la stat şi câţi bani primesc. Am văzut şi un ministru care a spus că singura soluţie pentru a nu mai fi probleme la un spital este închiderea spitalului, atât de grave sunt problemele. Putem pune lacătul pe toate instituţiile de stat corupte?