Nu se cunosc motivele pentru care Iurie Darie a făcut, în viață fiind, niște poze deocheate prin curte, alături de nevastă. Imediat după ce fotografiile au apărut în presă, virginele de serviciu și patrioții ipocriți până în fibra izmenelor au sărit să-l acuze de grobianism și să-l scoată din cărțile de istorie a teatrului. Asta deși pozele nu erau deloc vulgare sau de neprivit. După moartea lui, exact aceiași ipocriți s-au supărat la o glumiță nevinovată: ”Iurie Darie s-a dus să facă poze gol cu îngerii în Rai”. Dar vai, cum puteți spune așa despre marele simbol românesc? Ce urââât! Rușine, putea să vi se întâmple vouă sau părinților voștri.

Ei, uite că putem. Și ce-i așa rău, în fond? Nu merită și bietul Iura să o ardă în costumul lui Adam cu niște îngerașe, după cât a pătimit pe Pământ? Dar ce-ați vrea să facă în Rai, bă, plicticoșilor? Să stea la costum în emisiunile înaintașilor lui Gâdea și să spună cât de tare iubește el România? Să meargă la serviciu? Să stea la coadă la carne?

Extrapolând, există o vorbă sinistru de românească: ”Despre morți, numai de bine”. Ce altă dovadă mai vreți că suntem un neam de ipocriți? Plus că de ce doar despre morți? Viii ce-au să nu fim drăguți și cu ei? Cel mai grav mi se pare faptul că acest proverb nu se referă nici pe departe la protejarea apropiaților decedatului prin ocolirea subiectelor delicate despre acesta imediat după tristul eveniment. Nici vorbă. Despre morți trebuie să vorbim de bine din superstiție. Pentru că cine știe, dacă ratăm ocazia să fim niște ipocriți perfecți și să lăudăm persoane pe care le detestăm, de fapt, se va supăra Doamne - Doamne pe noi și ne va chema la El, aoleu, și pe noi. Ei bine, nu. Dumnezeu apreciază sinceritatea în orice situație, vă spun eu. Iar morții chiar nu au un regim special. Despre morții buni, numai de bine. Despre ăia răi, să zicem că fiecare doarme somnul de veci așa cum își așterne.