O modă interesantă prinde contur în România. Procurorii propun şi judecătorii decid ca anumite persoane suspectate de fapte penale să nu-şi mai poată exercita funcţia. Am avut cazul lui Laurenţiu Ciobotărică, ce nu a mai fost lăsat să îşi exercite funcţia de manager interimar, dar a rămas director financiar al CE Oltenia. Am avut şi cazul Dorinei Jianu, fosta şefă a Direcţiei Juridice din CE Oltenia, căreia tot instanţa i-a impus să renunţe la funcţie. Mai nou avem cazul lui Daniel Antonie, urmărit penal într-un dosar din cauza căruia nu mai poate fi director al Diviziei Miniere din CE Oltenia. Nici măcar faptul că a fost selectat pe 109, adică era manager privat, nu l-a salvat, acesta mai fiind director doar pentru că şi-a luat concediu.

Legea este destul de permisivă cu persoanele urmărite penal, condamnate în primă instanţă sau chiar definitiv cu suspendare. Am avut în Gorj cazuri de poliţişti acuzaţi de crimă, care au rămas la post ani buni până la condamnare. Am văzut în ţară educatori care au bătut copii dar care rămân pe funcţii. Şi bineînţeles mulţi parlamentari cu dosare penale care fac legile ţării şi nu este normal.

Pe de altă parte, am văzut şi multe cazuri de oameni cu cariere distruse de dosarele penale, care în final au fost achitaţi. Cred că soluţia corectă este ca un om cu dosar penal în fază de urmărire sau trimis în judecată să fie obligat prin lege să facă pasul înapoi, dacă are o funcţie de conducere. Pe de altă parte, pentru a fi evitate abuzurile din partea judecătorilor şi procurorilor, este necesară o lege a răspunderii magistraţilor. Pentru că aşa este corect, un director să răspundă pentru greşelile lui, un politician la fel, un poliţist, un medic, un profesor, dar şi procurorii şi judecătorii să răspundă atunci când distrug oameni fără temei. Legea răspunderii magistraţilor ar aduce un plus de responsabilitate şi de calitate în actul de justiţie.