Aflată încă (pentru câtă vreme-) în atenția presei, echipa națională de fotbal are o hibă caracteristică: este plină de strategi și complet lipsită de fotbaliști. N-am bătut nici Belarusul acasă și nu prea vedem nimic bun urmărindu-i pe băieții în galben la joc. În schimb, suntem foarte buni la declarații și mai ales la proiecte. De vreo 10 ani încoce, Naționala de fotbal e într-o perpetuă reconstrucție. S-a construit și s-a demolat (odată cu vârsta) o întreagă generație și pe noi tot ne mint Sandu cu diverșii selecționeri că începând din campania viitoare de calificare lucrurile vor sta altfel. Gândim prea mult, jucăm prea puțin. De altfel, de aia și gândim excesiv. Ca să suplinim lipsa acțiunii propriu-zise.

De când s-a lăsat bietul Hagi de frecat varza am devenit echipa viitorului. Niciodată cea a prezentului. Tot vorbind despre viitor, ne-am trezit complet lipsiți de rezultate prezente. Suntem echipa horoscopului, a cărților de tarot și a ghicitului în cafea. Între timp, am ajuns din prima urnă valorică într-a patra. Clișeul acela celebru cu ”nu mai există echipe mici” a rămas preferatul nostru, doar că acum nu ne referim la adversar, ci la noi înșine. Și nici măcar la noi. Dac-o ținem tot așa, în curând vom contrazice și ancestrala limbă de lemn. Și vom arăta lumii că dimpotrivă, există echipe mici. Echipă mică, de fapt. A noastră.

Echipa e mică, dar jucătorii sunt minusculi. Avem bețivi, avem neadaptați social, avem dependenți de internet și masturbare, avem cretini absoluți și adorați ai tabloidelor. Un melanj absolut și bătător la ochi. Dar, din păcate, nici un fotbalist. Încetul cu încetul, valoarea individuală a jucătorilor de la națională scade periculos, până când se va ajunge la stadiul în care ai noștri nu vor mai putea spune că sunt nici măcar prieteni cu fotbaliștii. Sau cu echipele medii.