Campania Elenei Udrea pare făcută pe genunchii unui student de anul I la secția nou-înfiinţată de comunicare şi publicitate a unei facultăţi particulare dintr-un oraş de provincie. Sloganul ”o femeie cât 10 bărbaţi” ne sugerează că ar trebui s-o votăm doar pentru că e femeie. Sau doar pentru că ”face cât 10 bărbaţi”. Dar cum o fi măsurat? E ca-n jocul ăla: de ce 10 şi nu 12? Sau 110? Plus că, ce fel de bărbaţi? Dacă bărbaţii sunt hoţi, de pildă? Ce vrea să ne transmită Elena, aşadar? Că fură cât 10 bărbaţi? Adevărul e că, la ce dosare are...
Într-o altă imagine de campanie, Elena Udrea apare în mână cu un ciocan. Nu vă bucurați. Nu e nimic sexy... sau amuzant... sau inteligent. Din contră. Cu ciocanul ăla sparge un zid făcut extrem de prost în Photoshop, iar pe zid scrie ”SISTEM”, pentru că da, noi, alegătorii, suntem atât de proşti încât trebuie să ni se explice metaforele cu ciocane şi ziduri. Noi am fi scris şi pe ciocan ”SCHIMBARE”. Și pe silueta doamnei Udrea ”CANDIDAT”. Și într-un col al pozei ”GLUMĂ PROASTĂ”, desigur.
Toată lumea crede în chestii. Știţi voi, ăia de la Abba credeau în îngeri. R. Kelly credea că poate să zboare. Mălina Olinescu credea şi-atât (am evitat-o pe aia cu zborul din respect şi pentru că era o glumă prea facilă). Iar Michael Jackson credea că doctorul lui chiar se pricepe la ce face. Ei bine, unii se mai şi înşeală, evident... Nu şi Elena Udrea. Întrebat odată dacă crede în Dumnezeu, un mare filosof a zis: ”Eu nu cred. Eu ştiu.” Aşa şi ea. N-a fost de nimic mai sigură decât de existenţa Mântuitorului.
Dacă-i urmăriţi Facebook-ul Elenei Udrea, o să vă simțiți ca și când i-ați urmări pagina lui Arsenie Boca. Serios, misticismul Elenei este mai mare chiar şi decât averea Elenei, iar averea (zic procurorii, cel puţin) nu e deloc de neglijat. Fosta ”blondă de la Cotroceni” şi-a întors faţa de la domnul preşedinte şi, negăsind pe nimeni mai şmecher în ţinut, s-a orientat către Domnul şi-atât. Logic, cumva.
Eu îi propun doamnei Udrea un pariu simplu: dacă Dumnezeu chiar există şi ea chiar îi respectă cuvântul la virgulă, atunci ar trebui să iasă parlamentar şi eu voi publica un text în care îmi voi cere scuze. Dar dacă nu va ieşi parlamentar, trebuie să-şi aleagă: ori Dumnezeu nu există, ori ea, săraca, nu are nici o treabă cu cele sfinte. Ba mai rău, se foloseşte de pioşenia asta în mod ticălos, sperând că mai stoarce nişte voturi.