Era lui NU

Cum, nu știați de teribilii 2 ani? Cei în care cuvântul la ordinea zilei e NU? AKA mica adolescență? Probabil aveți un copil de 3 luni, 6 luni sau pur și simplu nu aveți copii, altfel ați fi tremurat deja de frică numai la auzul menționării acestei perioade. E musai. Nu scapă nimeni. Dacă cumva, cine știe cum, nu vine, abia atunci să-ți faci griji, că e musai musai să treacă prin ea, altfel sunt semne de căutat la cap. Serios.

Sigur că sunt momente și înainte de 2 ani și sigur că sunt și după. Ba mai mult, dacă nu îți faci timp de ei și îi tratezi fără atenția cuvenită riști să te întâlnești cu ei mult timp după, să rămână pe viața. Da, au nevoie să audă NU la 2 ani, e vârsta la care învață limitele. Dacă nu le pui, cum să învețe? Abia atunci riști, sau mai bine zis garantat o să crești genul ăla de plod răsfățat. Nu trebuie să fie o mie, noi cred ca am pus undeva sub 10 (parte și pentru că avem un copil cuminte de la sine). Important e să existe, să le știe, să nu ne abatem de la ele. Înțelegători dar fermi. Cumva să reușim să fim înțelegători dar fermi printre urlete și lacrimi de crocodil.

Așadar, mai în glumă mai în serios, va prezint, în calitate de supraviețuitor al infamei ere, metodele și mijloacele de supraviețuire identificate până în prezent:

Studiu de caz 1. Distragerea atenției. Unde? Parc (cam de 2 ore, e cazul să mergem acasă pentru mâncare, somn samd.)

Mami, hai să mergem acasă! Niu! Mami, mai stăm 5 minute și mergem acasă. Niu. 4 minute. Niu. 3 minute. Niu. 2 minute. Niu. 1 minut. Niu. Mergem acasa. Niiiiiiiiiiiiuuuuuuuuuuuuuuu. Hai să mergem să vedem cățeluși. O să vedem cățeluși pe drum (nu mint, la câți căței sunt sigur sigur găsim unul). Cățeiuș? Da, cățeluș mami. Vrei la cățeluși? A cățeiuși viau.

Studiu de caz 2. Păcălirea inamicului. Unde? Acasă

Iubita, hai să ne îmbrăcăm, trebuie să mergem la plimbare. Niu viau cia mă îmbac. De ce mami? E frig afară, nu putem să mergem în fundul gol, o să răcești. Hai să îți dea mama bluzița asta frumoasă. Niu viau nițio buiță, niu viau îmbăcata, niiuuuu (lacrimi, chestii, trestii). Mami, dar hai să mergem la șifonier să îți alegi tu orice bluzița vrei. Oțe buiță? Da mami, orice bluziță vrei tu. Zâmbete, șifonier distrus ca după război, copil îmbrăcat.

Studiu de caz 3. Luarea prin învăluire. Unde? La joacă (sigur că în general e bine să nu îi întrerupi din activități, dar când e la cartea nr. 2 din 50 și vrea să le răsfoiască pe toate, pagină cu pagină, înainte de culcare, și e deja ora 11, simți o oareșcare presiune în ceafă).

Mami, hai să ne culcăm. Niu. Te rog mama, e târziu. Niu, niu, niu, viau să citec toatie cățile atia. Mama, e târziu, trebuie să ne culcăm, mâine mergem la grădi. Niiiiuuu. Ok mama, uite cum facem, te las să mai citești două cărți pe care ți le alegi tu și apoi mergem la culcare ok? Răspuns pozitiv, copil adormit. 

Atât de simplu? Atât de simplu. Toate cele de mai sus sunt verificate și parafate. Sigur că sunt și momente când nimic nu funcționează, când orice ai spune nu e nu și va rămâne nu: 

Studiu de caz 4. Eșecul. Unde? Oriunde.

Relatată de o altă mămică: “Era să pup o mămica azi în magazin. Îi plângea copilul ca tăiat cu drujba, cu tăvăleli, bătut din picioare, de toate și ea îi explica acolo treburi cu un calm demn de premiul Nobel. Vine o doamnă fără treabă și-o întreabă foarte indignată: Păi tu nu faci nimic? cu mâna în șold așa, sigur știți genul. La care mămica, extraordinar de calmă, îi răspunde: Ce sa fac? Eu am plâns la magazinul de pantofi,e rândul lui aici.”

www.sleepy00.com

Vizualizări: 81

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Diverse:

Citește și: