Ceasul a bătut 6.30. Cei peste 200 de ortaci de la Mina Tehomir se pregătesc pentru o nouă zi de muncă. Ajung la serviciu până să apară soarele, iar când ies oamenii sunt greu de recunoscut, murdari şi plini de cărbune, de abia li se mai văd ochii. Lucrează în mină de la majorat şi vor să se pensioneze de aici. Cunosc pericolele care-i pasc în galeriile miniere, dar grija pentru familie peste mult mai mare. Târnăcoapele, lopeţile şi lămpaşele sunt singurele lucruri pe care le ia cu ei atunci când intră în mină.Televiziunea Gorj TV a filmat ieri o zi de lucru a minerilor de la Tehomir. Relatăm astăzi emoţiile surprinse de echipa de reporteri.

E grea viaţa de miner. Asta este concluzia după o zi în mină. Minerii ajung la serviciu la 6:30 şi au alte 30 de minute să se schimbe. Minerii sunt puşi pe şotii şi o ţin numai în glume până la gura minei unde ajung cu trenuleţul. Merg cinci kilometri. Ştiu că e periculos, dar intră cu optimism gândindu-se la copii şi familii. Şi până la urmă, nu e aşa rău, fac acest lucru de zeci de ani. Odată ajunşi sub pământ, minerii încep treaba. Unii dau cu lopata, alţii  mânuiesc combina, alţi verifică mersul procesul de producţie, fiecare cu treaba lui. Oamenii mai ia o pauză din când în când pentru a-şi trage sufletul şi bineînţeles pauza de masă. Dacă unii mănâncă din fugă un sandwich alţii se aşează frumos pe o scândură sau direct pe un bulgăre de cărbune şi mănâncă.

Viaţa de miner este foarte grea, ortacii ştiu când intră în mină, dar nu ştiu când ies. În timpul programului ei sunt rupţi de ce se întâmplă la suprafaţă, nu ştiu dacă plouă, dacă ninge sau dacă familia lor e bine.

Lopata şi târnacopul sunt de bază în mină

Ortacii încă mai folosesc lopata şi târnăcopul pentru a aduce cărbunele la suprafaţă. Dan Angheluţă lucrează de 20 de ani în subteran, zi de zi el întoarce cărbunele cu lopata. Deşi îi este foarte greu, omul nu vrea să renunţe la această meserie. „Trebuie să ies la pensie de aici, că nu mă mai angajează nimeni. Eu asta am făcut toată viaţa, am dat la lopată, nu ştiu să fac altceva”, a spus omul.

Tot de 20 de ani lucrează în subteran şi Valerică Dunusă, el dă cu târnăcopul. „Da, aşa este, de 20 de ani fac acelaşi lucru, zi de zi, dau la târnăcop. Nu am ce face trebuie să muncesc pentru a-mi întreţine familia. Numai cei care au intrat în mină cu noi ştiu într-adevăr cum se munceşte în subteran”, a spus minerul Valerică.

Lucrează de la 16 ani

Majoritatea ortacilor de la Mina Tehomir s-a angajat înainte de a împlini vârsta majoratului. Cunosc fiecare colţişor al minei. „De la 17 ani lucrez în subteran, este foarte greu, poţi oricând să păţeşti un accident, viaţa ta e în pericol pentru că se poate desprinde o bordură din perete, te prinde aproape şi dacă nu eşti atent îţi rupe picioarele. Li s-a întâmplat unor colegi, dar cu mulţi ani în urmă”, a povestit minerul Vasile Ivancu.

Cosntantin Iordache a intrat şi el încă de când era copil în subteran. „Aveam 16 ani când m-am angajat la această mină. Am început ca vagonetar necalificat iar acum sunt brigadier. E greu în subteran dar ştiţi cum e . Sperăm să nu se închidă mina că nu mai avem alte locuri de muncă”, a spus Constantin Iordache.

Minerii sunt apreciaţi de către şefi pentru munca depusă, producţia anuală fiind una destul de bună însă este posibil ca din 2012 mina sa fie închisă. „Anul acesta, cu toate întreruperile şi concediile producţia a fost totuşi una foarte bună, în jur de 410.000 de tone asta în condiţiile în care efectivul de personal a scăzut foarte mult în ultimii ani”, a precizat Ion Susanu, directorul Minei Tehomir.

Mina Tehomir produce cărbune din anul 1978. Sute de ortaci au pus suflet pentru ca şi acum aceasta să funcţioneze.

Galerie foto