Cred că ne străduim prea mult. Am devenit prea pretențioși. Vrem să fim fericiți, cică. Și nu înțelegem cum vine asta, ne întrebăm ce înseamnă fericirea, ne petrecem generații întregi să punem degetul pe ea, să explicăm acest concept abstract și de neatins. Și nu realizăm că faptul că n-o găsim se datorează aceluia că suntem deja fericiți. Da, suntem. Am găsit-o, încetați să mai căutați! Cel mai bun indiciu că fericirea e deja la noi în buzunar este acela că doar cu greu putem identifica motive pentru care să fim nefericiți. Să fim serioși, oamenii din partea asta a lumii nu au probleme serioase. N-avem suficienți bani? Zău? Pentru ce, ca să ne luăm mașină și casă? Ai dracu' voi de fericiți nerecunoscători!

Sunt oameni în lume care n-au ce mânca. Și încă ăia nu-s cei mai nefericiți. Sunt oameni în lume care dimineața se confruntă cu problema: ”Hai să vedem cum facem astăzi ca să nu murim, pentru că sunt niște tipi afară care vor să ne taie capetele la toți înainte de cină. Ups, și suntem legați!”. Cam astea sunt situații în care te-ai putea, într-adevăr, plânge de ghinion. Dar noi, europenii, ah! Noi găsim cele mai inexistente probleme de care să ne plângem. Și, culmea, nemulțumirile noastre izvorăsc din tehnica de ultimă oră, tehnică de care avem tupeul să ne plângem deși nici măcar nu o înțelegem. Mai mult, până acum niște ani nici nu credeam că așa ceva este posibil. Ne plângem că stăm ore întregi pe aeroporturi din cauza întârzierilor. Cu aroganța aia a omului căruia i se cuvine totul. Inclusiv să zboare (prin aer, zic!) cu o mie de kilometri pe oră, către destinația dorită. Sau ne enervează trenurile, mașinile, telefoanele mobile, gadget-urile, sateliții, internetul, roboții de bucătărie și câte și mai câte chestii care sunt, în esență, niște adevărate minuni. Suntem răsfățații istoriei omenirii! Ce fericire mai vreți?

Dați-i înainte ceva mai relaxați. Faceți-vă familii, retrageți-vă la țară (acum puteți avea acces la tehnologia de vârf și de acolo), eventual organizați-vă o grădiniță mică unde să vă plantați chestii. Dacă nici asta nu vă va face fericiți, atunci nu știu, poate ar trebui să mai așteptați câteva sute de ani și să încercați atunci.