Că trăim într-o ţară profund coruptă o ştim şi o simţim de mult. Că suntem batjocoriţi în fiecare zi de cei pe care-i plătim să vegheze la destinul acestei bucăţi de pământ, pe care abia ne mai târâm nevoile, o ştim şi noi, şi alţii. Dar niciodată nu am ştiut la modul oficial persoanele concrete care ne fură, ne ignoră, ne mint şi ne scuipă imediat după ce umili ne promit în schimbul votului că vom trăi mai bine. Acum ştim cine sunt o parte din cei care ne-au furat, ne-au minţit, ne-au umilit şi ne-au scuipat 25 de ani. Şi la ce ne foloseşte?! La nimic, zic eu, pentru că, dacă nu eşti în cercul în care se vântură banii publici, nu ai şanse nici să-ţi faci un WC în fundul curţii.

Scandalurile politice se ţin lanţ, politicienii se toarnă între ei, unii intră la puşcărie, alţii o fentează, cârdăşiile fac legea, legea e bună doar pentru fraieri, clasa politică se inflamează, iar preşedintele comunică pe internet de parcă ar fi doar preşedintele internauţilor şi noi ne uităm ca fraierii la televizor. Pentru că probabil cineva acolo sus ne mai iubeşte încă, a deschis porţile puşcăriilor pentru cei despre care credeam că vor muri în funcţii. Unul dintre aceştia este şi Călin Popescu Tăriceanu, despre care ani la rând, pe vremea când era premier, i se spunea Moliceanu. Enervat de porecla pe care se pare i-a pus-o Băsescu, Tăriceanu a vrut să-şi recapete numele din buletin şi zilele astea a ieşit în evidenţă călărind Constituţia României şi salvându-l de la arest pe celebrul senator Şova, acuzat că a mătrăşit miliarde de lei de la termocentralele Turceni şi Rovinari în urmă cu mulţi ani. Tăriceanu şi PSD nu l-au dat pe mâna justiţiei dintr-un motiv foarte simplu: dacă Şova ar fi ajuns în beciul domnesc, nu ar fi avut cum să nu spună şi despre legătura firmei sale şi a banilor luaţi de la termocentrale cu actualul premier Ponta, cel care îi era partener de avocatură şi de împărţit banii.

Atâta timp cât un fost ministru al finanţelor, Darius Vâlcov, îşi ţinea şpăgile într-un seif ambulant, atâta timp cât al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu, calcă cu bocancii în principiile liberale şi pe Constituţia României, atâta timp cât cumnatul şi sora premierului Victor Ponta fraudează fondurile europene, atâta timp cât fratele unui preşedinte în funcţie, şi mă refer la Traian Băsescu, se cumetreşte şi se şpăguieşte cu clanurile ţigăneşti, atâta timp cât un preşedinte de partid, şi o numesc pe Elena Udrea, stătea sub plapumă cu şpăgile lui Cocoş, atâta timp cât preşedintele ţării Klaus Iohannis comunică cu ţara doar pe internet, pentru noi amărăştenii nu mai e nimic de aşteptat. Lipsa de perspectivă este cel mai cumplit lucru pentru o ţară şi pentru un popor. Alternativa este fuga cât mai departe şi cât mai repede.