Gânduri printre deșeuri

Deșeurile au intrat în viața noastră. Au devenit indispensabile. Putem spune, fără teama de a greși, că deșeurile ne caracterizează, au devenit parte din cultura societății românești. A face slalom printre gunoaie este la fel de normal cu a merge la piață sau la magazin. Dacă mergi 10 metri și nu dai măcar de un chiștoc de țigară, rămâi surprins. Aproape că nu te simți bine.

”VIAȚA PRINTRE DEȘEURI” este numele unui proiect circumscris educației civice, cofinanțat din fondurile bugetului județului Gorj pe anul 2022 și implementat de Asociația Arca Lex din Târgu-Jiu.

Voluntarii Asociației au cutreierat câteva luni pădurile din Gorj, minunându-se de cantitatea și diversitatea de gunoaie care ”ornamentează” natura.

De câteva decenii, pădurile noastre nu mai sunt ce ar trebui să fie. Sticlele, cutiile de conserve, PET-urile de plastic, sunt deja ceva obișnuit. În ruptul capului, însă, nu ne-am fi închipuit că semenii noștri vor găsi de cuviință să transporte și să arunce în creierii pădurilor canapele, saltele, scaune de toaletă, sobe de teracotă sau cauciucuri de camion! Și iată câteva exemple:

Chiar pe marginea drumului național care iese din Târgu-Jiu spre Arcani – Baia de Aramă, găsim numeroase deșeuri aruncate de bunii noștri concetățeni. Nu am priceput în ruptul capului cum a putut ajunge un indicator rutier din Târgu-Cărbunești tocmai la marginea pădurii Leleștiului dar na!, necunoscute sunt căile Domnului!

Nici pădurea propriu-zisă nu a scăpat de gunoaie: de la recipiente de tablă până la șasiuri de televizoare, de toate găsești! Cireașa de pe tort ni s-a părut a fi un scaun de toaletă aruncat în mijlocul pădurii!

În pădurea Arcaniului, chiar la intrarea în pădure, pe marginea DN67D, vedem poșete atârnate într-un tufăriș, care, în plină vară, s-a trezit împodobit precum bradul de Crăciun. Câțiva metri mai încolo, o saltea și o anvelopă de cauciuc și-au făcut loc printre copaci. Chiar și lângă tăblițele amplasate de Primărie și Direcția Silvică, care interzic aruncarea gunoaielor, găsim cărămizi, moloz, resturi de la o sobă de teracotă, alături de o piscină de cauciuc, saci plini cu sticle și cu ce-o mai fi prin ei... La marginea pădurii, lângă câmpul în care ciobanii își pasc oile, două canapele sunt aruncate lângă un morman de gunoaie.

Cine nu a auzit de Tismana? Este orașul în care există cea mai veche mănăstire din Țara Românească.

Istoria, însă, se oprește când dăm cu ochii de prezent. Chiar lângă centrul orașului, la doar câțiva kilometri de sfânta mănăstire, sunt lacul Tismana și parcul cu același nume. O zonă superbă, care ar atrage mii de turiști dacă ar fi pusă în valoare. Din păcate, ieșind din centrul orașului, spre Sohodol, turiștii văd gunoaie. Ironia este că doar la câțiva metri, chiar pe marginea drumului, e amplasată o pubelă de gunoi. Goală, bineînțeles...


Nu a scăpat nici muntele de poluare. Defileul Jiului e la fel de poluat. Lângă monumentul Generalului Dragalina, autoritățile au luat o măsură lăudabilă: au amplasat o pubelă de gunoi. Din nefericire, educația concetățenilor noștri face ca gunoaiele să fie omniprezente în jurul monumentului. Hârtii, sticle și cutii de bere, articole de îmbrăcăminte (chiar și lenjerie intimă), aruncă o pată peste obrazul nostru, al tuturor. Iar pubela de gunoi e goală...

Târgu-Jiul s-a extins mult în ultimele decenii și continuă să o facă. La fel și gunoaiele.

La ieșirea din cartierul Preajba Mare, bunăoară, imediat ce intrăm pe drumul forestier spre Curtișoara, dăm ochii cu realitatea: deșeuri aruncate peste tot, atât pe marginea drumului, cât și în pădure.


Pe partea stângă a drumului, resturile unei canapele ne îmbie, parcă, să poposim la umbra unui tufiș. Câțiva metri mai încolo ne întâmpină doze de bere și PET-uri de plastic, de zici că acolo a poposit un bar ambulant. La intrarea în pădurea Preajba, intrăm în normalitate: pe ambele părți ale drumului forestier, găsim un adevărat supermarket: plastice de tot felul, sticle și borcane sparte, moloz, plăci de țiglă și faianță, țiglă, încălțăminte, o sită spartă și câțiva saci. N-am avut curajul să-i deschidem... Toate sunt în siguranță deplină, păzite de haita de câini ciobănești a cuiva care-și paște turma de capre pe imașul alăturat…

Autoritățile, sau poate vreun ONG, au pus chiar și un ”indicator” (cam șubred acum, căci e rezemat de un gard): ”Traseu  de drumeție Preajba – Curtișoara 2 Km”. Au uitat să specifice că, de fapt, e un traseu printre gunoaie.


Lângă barajul de pe râul Jiu tronează, impunătoare, o tablă pe care scrie, vizibil, că zona este proprietatea S.C. Hidroelectrica S.A. iar aruncarea deșeurilor este strict interzisă. Frumos! Numai că, doi metri mai încolo, începe aventura. O aventură printre gunoaie înșirate pe lângă baraj, care urcă pe Dealul Târgului și continuă în pădure. De la haine, veselă de bucătărie, sticle și cutii de tot felul, până la un bord de autoturism, găsim de toate acolo. Cireașa de pe tort ni s-a părut a fi o pălărie așezată, parcă la parada modei, pe un pilon al barajului. 

Cu siguranță unele gunoaie au fost lăsate în urmă de pescarii pe care-i întâlnim aproape zilnic pe lacul barajului. Le înțelegem dorința de a-și diversifica meniul culinar cu ceva proaspăt, oferit de natura (încă) generoasă, dar nu înțelegem de ce poluează, conștient, zona în care tot ei își petrec timpul aruncând undițele în apă!


*****

Evident, ne-am pus întrebarea: DE CE? De ce apele și pădurile noastre sunt atât de poluate? Răspunsul nu e greu de găsit.

Autoritățile fac și ele ce pot: au pus anunțuri care avertizează că accesul și aruncarea gunoaielor în pădure sunt interzise. Evident, au și o parte din vină: nu își exercită corespunzător atribuțiile de control și sancționare a celor care aruncă gunoaie în natură iar în multe locuri în care gorjenii vin să-și petreacă timpul liber, pubelele de gunoi lipsesc cu desăvârșire. 

Vina principală, însă, nu e a autorităților, ci a cetățenilor. A noastră, a tuturor.

Când a fost inițiat proiectul ”Viața printre deșeuri”, Asociația Arca Lex a făcut un apel public pe rețelele de socializare, gorjenii fiind îndemnați să trimită fotografii cu locurile poluate pe care le descoperă. Apelul a ajuns la peste 3000 de persoane. Aveți idee de la câte am primit imagini? Nu veți ghici, așa că vă vom spune noi: Două! Două persoane din 3000! Concluzia o puteți trage singuri.

Lipsa de educație și cultură determină oamenii să arunce deșeurile oriunde. Cetățeanul nu e interesat de ce lasă în urmă. El se concentrează pe prezent. E fericit că scapă de gunoiul din buzunar, din casă sau din curte. I se pare normal să arunce orice, oriunde. Dacă-l întrebi de ce, va răspunde, dezinvolt, că toată lumea face la fel. 

Paradoxul este că tot el, cetățeanul, e frustrat de efecte: seceta prelungită, inundațiile abundente, alunecările de teren, incendiile de vegetație și, mai nou, tornadele. Toate acestea îl deranjează. Cetățeanul e furios și, bineînțeles, dă vina pe alții. Guvernul e de vină! ONG-urile sunt de vină! Soroș e de vină! Dumnezeu e de vină! Toată lumea e vinovată, numai el, cetățeanul, nu e vinovat cu nimic. El e imaculat.

Cetățeanul refuză să gândească la viitor. Nu realizează, că, de fapt, a început să trăiască viitorul pe care el singur și l-a creat. 


Ion-Viorel Vîlceanu, președintele Asociației Arca Lex


 

Galerie foto



Vizualizări: 4,238

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: