Aud destul de des de la mămicile din jurul meu că nu le mai mănâncă copilul.

În general, răspunsul e: “De la dinți!”. E ok, poate fi de la dinți, că nu e o fericire când le ies, și mulți chiar fac greva foamei săracii. Poate fi și dacă sunt răciți și îi doare gâtul, poate fi o enterocolită, pot fi mai multe chestii și e bine să verificați cu pediatrul dacă greva foamei e însoțită de alte simptome. În cazurile astea este important să fie hidratați, așa că dacă beau lapte sunteți fericite, daca nu, încercați să ii hidratați cum puteți că nu e de glumă.

Dar de multe ori e doar greva foamei. Așa că m-am gândit să vă dau câteva idei pentru hrănirea plodului, altele decât băgarea forțată a linguriței cu mâncare în gură, chestie care nu face pe termen lung decât să vă scadă vouă și lui numărul de neuroni și eventual firele de păr albe din cap:

a) lăsați-l pe el să aleagă ce mănâncă. Adică atunci când era alăptat oricum mânca când voia, ce voia, de ce ar fi diferit acum, când mănâncă solide?

b) lăsați-l sa bage mâna în piure. Serios, nu glumesc. A mea o perioada de câteva luni nu mânca dacă nu testa întâi cu degețelele ce e în castron. E adevărat că afla și masa și eventual și pereții de pe lângă ce era acolo, dar știți ce repede se șterg? N-am să pricep veci de ce nu ii lasă părinții să bage mâinile în mâncare. Refuz cu încăpățânare să cred că ar fi cineva atât de leneș să spună că din cauza mizeriei. Copilul se curăță în 20s, mediul înconjurător în maxim 5 minute. Hainele se spăla.

c) lăsați-l sa mănânce din mâncarea voastră. Copiii au tendința sa imite ce fac adulții, întotdeauna sunt interesați de ce facem noi (da, de aia iubește așa tare calculatorul) și chestia asta cu mâncarea funcționează. Mănânci și tu o perioadă mâncare sănătoasa și poți să îi și mulțumești că poate mai dai jos câteva kg dacă ieși din cartofi prăjiți și ceafă la grătar. A mea de exemplu nu mânca ea, mă hrănea pe mine. Și încă mă hrănește uneori, ceea ce mi se pare incredibil de drăguț și mă emoționează fără drept de apel de fiecare dată. Eu îi dădeam ei să pape, ea mă hrănea pe mine. Ambele tratam problema cu maxim de seriozitate. Lingura și gura mea sunt mai mari decât ale ei, așa că au fost antrenamentul perfect pentru mâncatul singura, na ca ajungem la punctul d)

d) lăsați-i sa folosească lingurița. Nu, n-o sa învețe brusc într-o zi cu soare, și nici n-are sens să aștepți până atunci, învață treptat ca pe orice alt lucru, și le face plăcere. A mea mănâncă singura, v-am mai zis, de ceva vreme, mâncărurile ce îi plac, pentru restul mă lasă pe mine să mă distrez. Dar decât să dați banii pe ceva jucării ce “îmbunătățesc coordonarea mână-ochi”, nu mai bine îi lăsați să mănânce singuri și scăpați și de un eventual refuz de mâncare?

Știu că pare banal, dar nu e, multe mămici obsedate de curățenie nu îi lasă să mănânce singuri și pe urmă se supăra tot pe plod că “nu e cuminte”.