După toate discuţiile, susţinerile şi presiunile făcute de ţările membre ale spaţiului Schengen, Olanda rămâne pe poziţia iniţială adică aceea de a se împotrivi intrării României şi Bulgariei în spaţiul Schengen. Dacă Finlanda s-a mai domolit şi cu mormăieli, cu şuşoteli şi cu momeli acceptă aderarea în două etape, Olanda o ţine nu şi nu. Nu poate explica nimeni de ce se opune Olanda,  pentru că toate celelalte ţări au apreciat eforturile pe care le a făcut România cu securizarea graniţelor, eforturi vizibile. Preşedintele Băsescu, disperat de încăpăţânarea Olandei, a ajuns la declaraţii foarte tranşante legate de boicotarea produselor olandeze dând startul acestui boicot printr-o vizită la un hipermarket urmată de declaraţii furioase. Sigur că putem urma îndemnul preşedintelui şi să evităm să cumpărăm produse olandeze, dar acest lucru va avea efect în timp. Cel mai bun lucru cred că ar fi să boicotăm finanţele olandeze, băncile olandeze din România despre care fiecare poate să scrie pe unde apucă câte ceva rău în aşa fel încât să rămână în scurt timp cu ochii în soare să vedem dacă atunci mai sunt atât de tari pe poziţii. Îndemnul preşedintelui la boicotarea legumelor olandeze nu prea poate fi pus în aplicare pentru că legumele româneşti lipsesc cu desăvârşire din magazine. Pentru acest lucru preşedintele ar putea să-l întrebe pe ministrul Tabără care a spus că o să ridice agricultura românească pe cele mai înalte culmi în aşa fel încât nu mai ajunge nici dracu la ea ! Olanda nu face parte dintre ţările la care ar trebui să ne uităm cu jind atâta timp cât despre această ţară cel mai repede îţi vine în minte că are drogurile şi prostituţia legalizate. Mult mai simplu în cei 20 de ani trecuţi ar fi fost ca România să reuşească să lege portul Constanţa, unul dintre cele mai mari din Europa, de graniţa de vest a ţării prin autostrăzi pe care s-ar fi putut transporta marfă şi nu neapărat turişti. Abia atunci am fi putut schimba traseul transportului de marfă către şi din Europa. Ne-am complăcut să avem tot felul de autostrăzi care nu duc nicăieri şi pe care o să circule cel mai des căruţele cu cai... Până la urmă, intrarea în spaţiu în două etape, prima cu graniţele navale şi aeriene şi la mijlocul anului viitor cu cele terestre poate fi acceptată, dar rămâne un lucru cert: că nu suntem ceea ce credem ci doar ceea ce vor alţii să ne lase să fim. Reîntocându-mă la boicotul la care ne-a îndemnat preşedintele, ar fi fost de luat în seamă dacă măcar un supermarket ar fi fost românesc şi ar fi făcut politica de aprovizionare în sprijinul producătorilor interni. În condiţiile în care nimic nu este românesc este greu de crezut că ne va lua cineva în seamă.