Ești un om normal. Alegi viața, ca-n Trainspotting. Îți alegi o școală, apoi o specializare, îți iei o slujbă. Promovezi. Te trezești tot mai de dimineață. Îți cumperi un televizor mare. Îți crește salariul. Te întorci acasă tot mai târziu. Îți faci un credit mare. Îți iei o mașină. Îți faci o prietenă. O neglijezi, pentru că ai multă treabă. Îți faci mai multe prietene. Te însori cu una dintre ele sau cu alta la nimereală. O nimerești bine. Îți cumperi o casă. Te muți în ea cu familia. Îți mai iei o mașină. Mobilă scumpă. Vacanțe pe alte continente. Dormi liniștit. Totul în viața ta e bine. Ești un om de succes, cu greu ți se pare că ai fi putut face mai mult. Dar... Dar ai 60 de ani. Nici nu ți-ai dat seama când ți-au crescut copiii, darămite când ți-au mai făcut și nepoți. Ești bătrân. Apreciezi lucrurile mărunte din viață. Ești mândru de tine. Numai că ți se pare că ți-a luat prea mult timp, nu? Să fii cinstit e greu și destul de frustrant, chiar și pe termen lung. Nu mai bine furi?

Să mai încercăm o dată. Alegi viața. Altă viață. Furi. Îți cumperi zece televizoare mari. Escrochezi. Îți iei trei mașini scumpe. Cumperi multe femei, te însori cu una dintre ele. Faci afaceri cu statul. Iei un teren de la un minister, dai un milion pe el. Îl vinzi cu 50 de milioane. Îți iei câte o amantă la fiecare astfel de contract baban semnat. Îți cumperi o casă pe an. Ai vreo 35-40 de ani. Ești un om de succes și ai toată viața înainte. Poți să faci sex cu cele mai mișto gagici din showbiz, ai acces la cele mai simandicoase petreceri, apari la televizor și îți permiți să ții prelegeri despre viață și morală. Ai fani. Oamenii vor să fie ca tine. Te urmărește justiția, la un moment dat. Cu puțin noroc, scapi. Mai ales dacă ești în România. Neintratul la pușcărie îți dă aripi, brusc ai confirmarea juridică a faptului că ești un om corect. Prelegerile despre morală și cheful tău de a le susține explodează mai ceva decât prețul terenurilor. Ai riscat și ai câștigat. Lasă sutele de milioane. Ai câștigat ceva mult mai important. Timp.

Hoții fură timp. De asta e lumea invidioasă pe ei, mai ales. Și de asta se bucură atunci când îi văd arestați. Nu pentru că au bani, nu pentru că oamenii sunt răi. Ci pentru că și-au furat foarte mult timp. Hoții neprinși parcă nu îmbătrânesc niciodată. Iar în viața de apoi, dacă există, or mai vedea ei. Sigur scot pe undeva cămașa și acolo.