Societatea românească pare că s-a obişnuit cu nefirescul. Este inadmisibil tupeul unora care se agaţă de funcţii, deşi sunt judecaţi pentru corupţie. Ce societate civilă are România, să tolereze un prim-ministru trimis în judecată pentru corupţie? Cum de nu avem măcar o acţiune pe zi, în care oamenilor să le fie atrasă atenţia cu privire la nesimţirea politicianului Victor Ponta?

Cum de sute de mii de social-democraţi s-au dus duminică să-şi voteze un preşedinte condamnat în primă instanţă de Înalta Curte? Să zicem că pesediştii nu cred în justiţie, totuşi, e o chestiune de bun simţ să pui în fruntea trebii un om asupra căruia nu planează suspiciuni. Iar PSD are mulţi oameni cinstiţi, avea de unde să aleagă. Doar că a fost căpuşat de câteva zeci de lideri corupţi. De ce nu au reacţionat măcar tinerii din PSD? De ce nu există o singură voce, între sutele de mii, care să spună că nu este normal să alegi un preşedinte condamnat?

Ce fel de oameni sunt în AGA şi în Consiliul de Supraveghere al Complexului Energetic Oltenia, să ţină în scaunul de director un trimis în judecată, care a mai şi avut pierderi record anul trecut – 150 de milioane de euro? De ce nu există în fiecare zi o acţiune a sindicatelor, care să le spună oamenilor că nu este în regulă şi că trebuie să reacţioneze. De ce opoziţia e mută? De unde starea asta generală de îmbâcseală, de stătut?

Unii vor spune că au făcut acţiuni, că au avut declaraţii. Aşa este, din când în când mai zice unul câte ceva. Doar că la nesimţirea celor care nu se lasă duşi din funcţii nu este suficient. Trebuie acţiuni care să atragă atenţia şi care să fie zilnice. Ponta minte zilnic, de mai multe ori pe zi, deci trebuie combătut în fiecare oră, în fiecare minut. La fel şi alţii de teapa lui.