Eram cu câteva zile înainte de clipa pe care ne-o hărăzeşte Domnul ca să o percepem sub semnul sărbătorii, într-un fel aparte la cumpăna anilor, trăind fiecare dintre noi starea care cred că ne emoţionează profund la momentul când are loc trecerea anului vechi spre Anul cel Nou, când am urmat paşii bine orientaţi ai pelerinului care urcă duhovniceşte spre locurile binecuvântate de Dumnezeu!

Am plecat din oraş cu troleibuzul şi apoi cu o maşină de ocazie spre Mănăstirea Lainici, pentru a sta de vorbă cu Părintele călugăr MELCHISEDEC, decanul de vârstă al sfântului lăcaş, animat de dorinţa de a avea un dialog care să-mi dezmorţească sufletul copleşit cumva de viforul care se cobora de pe crestele munţilor din Defileul Văii Jiului!

“Numai Dumnezeu a fost cu mine şi m-a ajutat să depăşesc toate greutăţile”!

L-am aflat pe venerabilul duhovnic în chilia sa modestă în care se odihneşte şi îşi încălzeşte trupul, după care, spre surprinderea mea, cu o bunăvoinţă remarcabilă şi cu un fel de vioiciune dincolo de apăsarea vârstei sale, m-a condus în chilia de rugăciune, un loc foarte curat şi călduţ, cu multe icoane şi toate cele trebuitoare pentru a primi un oaspete drag, aşa cum a mărturisit că mă consideră pe mine, cel care mă socotesc doar un pelerin care nu merită o asemenea cinste! Bineplăcutul şi venerabilul meu duhovnic mi-a mărturisit că a avut şi multe praguri ale vieţii, cu unele momente când credea că poate realiza ceva deosebit pentru viaţă, pentru societate, pentru monahism, pentru biserică. În continuare, a ţinut să precizeze: “Nu ştiu în ce măsură am realizat ceva pozitiv, ca să spun aşa, dar în lupta mea cu viaţa, am simţit permanent ajutorul Lui Dumnezeu care a fost deasupra mea, probabil şi datorită rugăciunilor celor care s-au rugat pentru mine, când treceam prin clipe grele, neavând nici un alt sprijin de la oamenii acestei lumi, iar atunci, numai Dumnezeu a fost cu mine şi m-a ajutat să depăşesc toate greutăţile”!

Am întâlnit un duhovnic ce şi-a închinat viaţa slujirii Lui Dumnezeu!

Totuşi, Părintele Melchisedec ţine să-mi spună că au fost unele persoane care l-au ajutat cu generozitate, pentru că de la vârsta de 13 ani a fost băiat de prăvălie la un evreu, iar când a ajuns pe calea mănăstirii, a dat de un stareţ bun, care i-a dat sprijinul pentru a ajunge la Seminar la Cernica, pentru că şi acolo a avut parte de oameni buni, cumsecade. Însă, după ce s-a desfiinţat Mănăstirea de la Cernica, din anul al III-lea, s-a mutat la Seminarul central din Bucureşti, unde fostul director de la Cernica era tot pe post de director. Au urmat anii de armată, după care a absolvit Facultatea de Teologie, ca şef de promoţie! În funcţia de exarh de mănăstiri la Constanţa, apoi la Galaţi, sfinţia sa a întâlnit şi oameni buni, dar şi mai puţin buni, pentru că a urmat o perioadă mai grea, când a trebuit să fie pus la încercare, fiindcă n-a acceptat să colaboreze cu regimul de atunci la desfiinţarea mănăstirilor.

În consecinţă, în condiţii mai puţin prielnice, Părintele Melchisedec a demisionat din funcţia de exarh, motivând că se înscrie la doctorat. A urmat cea de-a doua facultate, filologia, cu specializări în limbile: greacă, latină şi franceză, după care a fost repartizat profesor la Caransebeş. A predat 20 de ani greaca, latina şi franceza, 10 ani la Timişoara şi 10 ani la Braşov, unde s-a înţeles bine cu oamenii din şcoală, cărora le-a adus de atâtea ori mulţumire. După ce a ieşit la pensie, de aproape 20 de ani se află ca rugător Lui Dumnezeu la Mănăstirea Lainici! M-am despărţit de venerabilul meu duhovnic, un om deosebit, care la vârsta de 92 de ani are o neostoită vioiciune şi o mereu aplecată stăruinţă de a lupta pentru credinţă, fiind convins că am întâlnit un om bun, un duhovnic ce şi-a închinat viaţa slujirii Lui Dumnezeu, doar pentru a se considera un om pentru oameni!

Profesor, Vasile GOGONEA