Așa, să continui cu vizitele, să scăpăm de o grija. Săptămâna trecută v-am povestit despre protocolul legat de vizite după naștere, e unul simplu. Nu există, că e mai bine să nu te duci.

Bun. Când a mai crescut odorul, părinții încep să își aducă vag aminte că mai au o viață, prieteni pe care nu i-au văzut de cine știe când ș.a.m.d. Așa că se organizează întâlniri.

Una dintre variante e la domiciliul părinților, ceea ce e foarte drăguț și facil. Problema e că mulți plozi au un program fix. Și chiar dacă n-au, tot o să te trezești vorbind singur că mama a plecat să hrănească comoara când i s-a făcut foame, să o schimbe sau să o culce. Toate de mai sus elemente imperative, ce nu pot aștepta. Când avea fie-mea vreo lună (în plină etapă a colicilor, O, ce fericire!) o prietenă m-a sunat că vine pe la mine. Am scrâșnit din dinți și i-am spus că acum mă apuc de hrănit plodul, să ajungă la mine nici mai devreme nici mai târziu de o jumătate de oră, că unicul moment în care e cât de cât liniștită e după ce înfulecă. Prietena mea a întârziat jumătate de oră. 30 de minute în care am bodogănit în continuu și în care fie-mea a urlat tot în continuu. A adormit până să ajungă, dar mi s-a părut irelevant, era vinovată de crima profundă de a fi întârziat. Văr-miu îmi zice într-o zi: hai că vin să  vă văd, ajungem pe la 7 seara, e ok? Cââât? Nici gând! La 9 deja începe să i se facă somn, își bea laptele, face baie și se culcă, mai devreme!

Alteori, stabileam întâlniri cu prietenii în oraș, cum făceam maică, pe vremea când eram tineri și fără griji. Doar că prietenii noștri mai întârziau. Din nou, bombăneam non-stop. Dar ei nu știu cum e să ai copil? (nu știau săracii, de unde să știe, că n-aveau). Nu se întârzie domne, abia am reușit să plecăm de acasă, într-o jumătate de oră trebuie să fiu înapoi să adorm copilul și ei se plimbă langa. Inacceptabil!

Apoi, uneori, mai mergem la ei acasă. Ceea ce în esență e o variantă bună, dar care la noi a fost posibilă să fie pusă în aplicare abia foarte târziu, când s-au mai rărit urletele. Partea nasoală la varianta asta e aceeași, că trebuie să pleci val vârtej când se face ora de nani a plodului, fix în mijlocul halbei cu bere. Na, riscul meseriei.

Pe scurt, până acum, toți prietenii noștri au învățat programul plodului și ne organizăm viața socială în jurul lui. Da, știu, noi (a se citi eu) suntem niște părinți ciudați și prietenii noștri sunt înțelegători și cooperanți. Recunosc.

sleepy00.wordpress.com