Au trecut alegerile, iar intensitatea înjurăturilor dintre politicieni a scăzut. Mai ales că sunt negocieri pentru majorităţile în consiliile locale. Dacă ne luăm după ce s-a întâmplat în campania electorală, după declaraţiile liderilor politici şi după protocoalele încheiate la nivel naţional, ar trebui să avem la nivel local o alianţă PNL – PMP - PSRo şi o alianţă PNL – ALDE – UNPR. Ar mai avea consilieri pe ici, pe colo, PRM, PRU, PND şi ar mai fi ceva independenţi care pot decide majorităţi.
În practică, lucrurile sunt foarte diferite. La Bumbeşti Jiu, de exemplu, liberalul care a câştigat primăria a spus ferm că el face majoritate cu PSD. Acolo sunt 17 consilieri, din care PNL are opt şi mai are nevoie de unul. Au mai luat mandate ALDE – 4, PSD – 4 şi un independent. Dacă se respectă alianţele făcute la Bucureşti, independentul ar fi cel care ar da majoritatea. Primarul Bobaru are însă unele neînţelegeri cu liderul local de la ALDE, probabil şi cu independentul, astfel că a ales soluţia PSD.
Şi la Motru situaţia este complicată. Primarul este tot liberal, dar PSD şi PNL au un număr egal de consilieri – şase. PSD cu aliaţii ALDE şi UNPR ar avea 9 consilieri, la fel PNL cu aliatul PSRo, iar atunci majoritatea ar depinde tot de independent. Doar că nici la Motru nu respectă nimeni alianţele stabilite la nivel naţional, aşa că toată lumea negociază cu toată lumea. Să nu uităm că prima propunere a PNL a fost la Motru tot o alianţă cu PSD, dar cu condiţia să nu fie Morega viceprimar.
Care este soluţia corectă? Ar trebui respectate alianţele de la nivel naţional în toate localităţile ţării? Poate că asta ar fi situaţia ideală, dar cei care au simţ practic vor susţine alianţele care pot funcţiona în fiecare localitate în parte. Până la urmă, alianţele naţionale sunt folosite de liderii politici nu pentru a negocia majorităţi în interesul cetăţenilor, ci pentru a face jocuri de tipuri: ne dai viceprimar colo, sacrificăm omul nostru de dincolo. Mai mult, oamenii lor sunt sacrificaţi pentru interese personale ale unora, nu pentru interesul partidului. Grav este şi că se pun la bătaie funcţii sau contracte pentru negocierea voturilor. Una peste alta, cele mai puţine compromisuri se fac atunci când aleşii locali se pot organiza fiecare în localităţile lor, fără intervenţia celor de la centru.