Din fericire pentru ei, cei mai mulți tineri de până în 30 de ani din țara asta banghesc engleza. Adică o înțeleg la un nivel satisfăcător, internetul și filmele i-au educat suficient în acest sens, oricât de prostovani ar fi fost. Oamenii mai în vârstă au cam pierdut trenul. Și să nu știi engleza în țara asta, și mai ales în momentul ăsta, este foarte grav. Ucigător chiar, cel puțin pentru personalitatea ta. Nu zic, ești bătrân, să zicem că nu mai ai pretenții să te dezvolți, să afli, să te upgradezi. Dar fără engleză nu poți nici măcar să te menții. În bezna informației pe care o presă impotentă nu reușește s-o mai aleagă și s-o mai transmită, ajungi să-ți pierzi mințile. Și vă mai mirați că bătrânii se înghesuie la moaște și la voturi aiuritoare? Vă spun eu, sigur nu știu engleza. De-acolo li se trage. Nu știu engleza, așa că nu știu nimic. Pentru că asta ni se livrează la televizor și pe internet: mult nimic.

Fără engleză, nu știi nimic din ce ar trebui să știe oricine. La noi nu există știri. Există doar monden și niște personaje. Nu zic, unele cu funcții importante în stat. Doar că, în 90% din cazuri, evenimentele din viața acelor personaje importante pe care presa consideră că trebuie să le împărtășească sunt irelevante, balast, praf în ochi care îți blochează accesul la chestiile cu adevărat demne de știut. Ca să vă dau un exemplu, dintr-o știre de trei minute de pe CNN am aflat cam tot ce trebuia să știu despre situația din Egipt, adică tot ce nu reușiseră televiziunile de știri de la noi să-mi explice pe durata unei zile întregi. Și zău că am încercat!

Jurnaliștii nu înțeleg. E prima problemă. Ei înșiși, fie că știu sau nu engleză, nu au fundamentul necesar pentru a procesa o informație, chiar și atunci când o preiau de la niște oameni mai pregătiți decât ei. Automat, nu au cum să-ți transmită esențialul despre ceva ce n-au înțeles. În disperare de cauză, prompteristele aduc la jurnale ”specialiști” în diverse probleme. Să ne explice ei! În cazul loviturii de stat din Egipt, Realitatea a adus un ”specialist în lumea arabă”. Specialistul în lumea arabă era un șofer de tir arab care vorbea prost (și când spun asta nu mă refer doar la accent), cu un discurs care oscila între lucruri evidente și știute de toată lumea și stupidități fără margini. În absența înțelegerii, ziariștii ratează monumental și definitiv ceva foarte important: interpretarea unei știri. Omul din fața televizorului știe (să zicem) ce s-a întâmplat, dar nu știe, de pildă, dacă a fost bine sau rău, nu știe cu cine ține America, nu știe cum vor evolua lucrurile, nu știe, în esență, dacă el trebuie să se bucure sau să se întristeze că s-a întâmplat așa. Vă zic eu: trebuie să vă întristeze. Tare.

www.mantzy.ro