Nu cred în reformarea niciunui partid din România pentru că ele sunt formate din oameni îmbătrâniţi în rele. De fapt, partidele sunt formate din câteva zeci de persoane care au acaparat puterea de decizie în interiorul acestui grup privat care este partidul şi de care depinde ascensiunea sau ruptul gâtului oricui îndrăzneşte să fie mai mult decât un simplu membru. Am văzut indivizi hotărâţi să înghită orice, care au cărat ani de zile geanta câte unui parlamentar, au dus la piaţă cucoana alesului şi i-a plimbat căţelul prin parc până când a obţinut multvisatul loc la masa unde se iau deciziile. Omul şi-a făcut din politică o meserie, că alta nici că avea pentru că se dusese ca mulţi alţii la facultate turist şi ajunsese jurist. Acum îl văd din când în când la televizor şi mă uimeşte că nici nu clipeşte când îşi dă cu părerea despre orice ca şi când el ar deţine adevărul absolut şi pe undeva are şi dreptate, că de el depinde rânduiala în viaţa mea şi a noastră. Nu clipeşte nici când înfierează cu mânie proletară corupţia şi alte racile cu care cred sincer că ne-am născut din moment ce nu putem să scăpa nicicum. Până la urmă nici nu cred că ar fi bine să trăieşti într-o ţară în care toată lumea ar plăti dările către stat, toţi ar sta la pândă să prindă hoţii, toţi ar primi atât cât le trebuie şi uneori ceva mai mult, toţi ar…. Nu mi-ar plăcea pentru că aş avea impresia că am murit de mult şi m-a trecut Dumnezeu fără judecată direct în rai. Aşa, viaţa cel puţin este spectaculoasă într-atât încât tot timpul eşti în pericol să faci infarct din prea multe emoţii. Dacă stai bine cu nervii poţi să faci pariuri şi să mizezi ori pe Băsescu, care pare hotărât să se ia iar la trântă cu  nesimţirea, corupţia, impotenţa profesională cumetria şi interesul transpartinic, ori pe partidele politice care au interese transpartinice şi merg tot înainte ca ursul lătrat de câini. Eu mizez pe partide că riscul să greşesc este destul de mic dacă am în vedere că de 20 de ani de zile comportamentul lor a fost atât de previzibil încât nu prea îmi fac griji că se va schimba acum. Mi-ar fi drag să se întâmple ce zice Băsescu că se va întâmpla, dar a mai zis şi altădată şi răspunsul a fost cel care-l vedeţi în fiecare zi şi despre care auziţi în fiecare zi.  Aşa că până o să pună managerii privaţi în fruntea regiilor şi societăţilor cu capital majoritar de stat o să mai curgă multă apă pe Jiu… Chiar dacă va reuşi acest lucru, peste capul partidelor cărora li se taie o sursă importantă de venituri indirecte, acei manageri vor fi „mâncaţi“ de „foştii“, care nu pot rămâne decât ca de obicei adjuncţi ca să poată asigura translarea actului managerial. Când mă gândesc la ce li se va întâmpla îmi vine să le plâng de acum de milă. Abia în România vor învăţa şi ei ce este lupta pentru supravieţuire, iar când se vor obişnui cu ea o să facă ca noi toţi: când se rupe ceva legi cu sârmă că merge şi aşa!