„Nu vrem să ieşim de la guvernare, vrem să intrăm”. Cam aşa a motivat Crin Antonescu schimbarea a patru miniştri dintr-un foc. Afirmaţia este destul de nefericită, adică dă impresia că liberalii au dormit la guvernare în cei aproape doi ani ai cabinetelor Ponta 1 şi Ponta 2. Ne pregătim, iată, de cabinetul Ponta 3, fiind destul de probabil ca schimbările propuse de Crin Antonescu să aibă nevoie de girul parlamentului.

A doua afirmaţie nefericită îi aparţine lui Klaus Iohannis, care a spus că nu este dispus să renunţe aşa uşor la Primăria Sibiu şi că va căuta soluţii pentru a se întoarce acolo, după un interimat de câteva luni la Ministerul de Interne. Las la o parte faptul că legea îl obligă să opteze în 30 de zile între cele două funcţii şi că asta ar mai lipsi, să dea guvernul o ordonanţă de urgenţă ca să nu fie Iohannis incompatibil. Ce caută Iohannis la Interne, dacă vrea să stea doar câteva luni în guvern? Vrea să coordoneze campaniile electorale şi atât? Vrea să încerce o opoziţie din interiorul guvernului la adresa premierului Ponta? Probabil şi una, şi alta.

Interesant este că şi Ponta, şi Băsescu, au salutat cooptarea lui Iohannis în guvern. O poziţie care se datorează exclusiv faptului că populaţia are încredere în neamţ şi nu ar da bine o opoziţie nemotivată. Deşi motive ar fi destule. Iohannis are o grămadă de scheleţi în dulap, de la dosarele de incompatibilitate de la ANI, la retrocedări dubioase, export de copii şi manevre cu fondurile externe din anul în care Sibiu a devenit capitală culturală europeană. Dar, asta este, neamţul dă bine pe afiş, plus că are legături bune cu oficialii străini. Pe de altă parte, Iohannis, chiar dacă a câştigat până acum bătălia afişelor cu aproape toţi politicienii români, sunt convins că într-o dezbatere faţă în faţă l-ar face praf aproape toţi. Omul asta nu vorbeşte, dar mi se pare că nu vorbeşte pentru că nu gândeşte, nu că ar fi timid. Iar un astfel de om în furnicarul de la Interne…

În timp ce puterea se pregăteşte, iată, să vină la guvernare după doi ani de mandat, opoziţia începe să facă… opoziţie. PDL face opoziţie la guvernare şi un început timid-timid de opoziţie la Traian Băsescu. „Cât voi fi preşedintele PD-L, eu nu o să fac pact de coabitare nici cu Ponta, nici cu Antonescu, cum au făcut alţii”, este mesajul lui Blaga, care nu va fi probabil iertat de Băsescu, cel trecut la „alţii”. Opoziţie la opoziţie a făcut sâmbătă şi Mişcarea Populară, fundaţia care a născut prematur un partid, după cum ne-a explicat cel care a făcut scenariul şi regia. O fundaţie prin care primarii PDL vor face opoziţie la PDL şi campanie pentru PMP. Într-o ţară în care puterea se distruge singură şi opoziţia la fel, care mai e rostul nostru, al electoratului?