Am aşteptat şi eu ca toţi oamenii „intervenţia cu românii” a preşedintelui Băsescu fără prea multe iluzii în ceea ce priveşte declaraţiile publice menite să şocheze opinia publică. Discursul preşedintelui m-a surprins într-un singur fel şi anume că a fost cam tern, fără zvâcul ce ţinea prima pagină a ziarelor, fără sarea şi piperul cu care ne obişnuise. A fost mai degrabă ca o dare de seamă a întregii sale activităţi de până acum, un fel de raport la jumătatea celui de-al doilea mandat.

Cu toate acestea, cine a avut urechi să audă a auzit vuietul furtunii care se apropie şi s-a întrevăzut chiar şi printre rândurile atent scrise de un consilier echilibrat. Simplul fapt că n-a pronunţat nici o literă despre demisia Guvernului, despre neîmpliniri şi despre complicităţile politicienilor mă face să cred că nu i-a făcut mare plăcere, dar cu siguranţă nu putea mai mult având delegaţia FMI în ţară şi de rezultatul şi constatările acelei comisii depinzând soarta României în final. După plecarea delegaţiei, adică după 6 februarie şi mult mai probabil în a doua parte a lunii februarie, cu siguranţă lucrurile se vor schimba, iar discursul preşedintelui va reveni la vigoarea de altădată. Nu este el cel mai strălucit preşedinte al planetei, dar acum nu văd în clasa politică un personaj cu aceeaşi capacitate de a rezista linşajului mediatic la care este supus zi de zi şi de o bună bucată de vreme.

Cu toate astea, ca să se liniştească toţi cei care pariaseră că se va sătura şi-şi va depune demisia a anunţat clar că n-o va face decât în situaţii extreme, prevăzute de lege. Însă ceva tot va trebui să facă pentru că, aşa cum a recunoscut, oamenii stau pe un butoi de pulbere generat de măsurile pe care el şi le-a asumat şi pe care le-a garantat ca şi când le-ar fi gândit singur şi nu împreună cu Guvernul. Acest ceva nu poate fi decât schimbarea Guvernului, lucru greu de făcut acum în an electoral şi mai ales împotriva partidului său, cândva de suflet, PDL. Şi noi şi preşedintele ştim că o cădere a Guvernului Boc ar însemna intrarea într-un interminabil şir de negocieri cu partidele politice, pentru validarea în Parlament. Un nou guvern nu are şanse să treacă dacă nu va fi format din tehnocraţi pe care să nu poată să-i conteste nimeni. Un Guvern de largă respiraţie politică ar fi o mare minciună servită românilor pe post de salvator. Dar vom trăi şi vom vedea.

Deşi unii s-au repezit să-l catalogheze pe Băsescu ca pe un om obosit care ţine discursuri cuminţi din cauza sperieturilor pe care le-a luat eu nu aş paria pe acest lucru. Mai degrabă dacă aş fi în locul opoziţiei discursul preşedintelui m-ar pune în gardă şi m-aş pregăti pentru ce va urma. De acelaşi lucru cred că ar trebui să se teamă şi puterea faţă de care se arată din ce în ce mai puţin prietenos. Să ne aducem aminte că „Lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba!”