Merită să ne fie milă?

Văd astfel de scene tot mai des în supermarketuri: o bătrână aplecată de spate intră cu o plasă goală, simplă. La ieşire, cumpără ceva neînsemnat, un pliculeţ de vegeta sau o îngheţată la cornet, dar are plasa plină cu ceva legume, fructe sau alte lucruri care trebuie cântărite, teoretic. La casă, nu recunoaşte că a luat respectivele produse din supermarket, ci pretinde că a intrat cu ele, după ce le luase din altă parte.

Încă şi mai des, văd paznicii de la astfel de supermarketuri sau vânzătorii certându-se cu bătrâni, cam pe aceleaşi motive: îi acuză de furt şi alte tipuri de înşelăciuni (unii cică s-ar întoarce să spună că nu le-a fost dat restul corect şi ar minţi şi chiar insista fie şi pentru 1 leu). Nu pot să garantez că dreptatea e de o parte sau de cealaltă, dar nici nu cred că iese fum fără foc. Probabil chiar se întâmplă. Probabil bătrânii fură mâncare.

Din suma revelaţiilor triste pe care le avem zilnic despre România, asta trebuie să fie una dintre cele mai urâte: bătrâni atât de disperaţi încât au ajuns să fure mâncare sau să se umilească pentru două monede. Apoi mă uit cu cine să ceartă. Doar nu crede cineva că acei paznici sau acei vânzători care îi iau la trei păzeşte pe bieţii bătrâni sunt mult mai sus decât aceştia, pe scara socială. Chiar am auzit o fată de la casă aproape plângând, când o băbuţă venise să ceară un leu pe care, pretindea ea, fata nu i l-ar fi dat la rest, în timp ce spunea: ”Doamnă, dar v-am dat tot restul, sunt sigură! Acum iar o să-mi reţină mie din bani!”.

Oameni săraci certându-se pe mărunţişuri, bătrâni înstrăinaţi şi răi, care nu mai au nici demnitate, nici omenie rămase. Tineri disperaţi şi deja sătui de viaţă, fără perspective și fără speranţe, care se mulţumesc cu puţin şi care vor creşte copii nefericiți, care nu vor primi dulciurile dorite decât o dată pe săptămână, iar alte lucruri, mai scumpe, poate niciodată. Asta e România. Cel puţin la un capăt al ei.

Pentru că, în același timp, văd cum în dosarul Microsoft s-a luat şpagă 60.000.000 de euro. Aştept să se mai înfurie şi altcineva din cauza asta, în afară de mine, dar tare îmi e că aştept degeaba. Noi cu toţii am asurzit. Milioane de neajutorați urlă de disperare într-o ţară în care stânga cică e la putere de 25 de ani. Și-n care șefii stângii sunt cei mai rafinaţi bogătani. Dar apoi mă gândesc că o parte dintre neajutorați sunt aceiaşi care îi votează, mandat de mandat, și-mi mai trece mila. Halal popor!

Vizualizări: 146

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: