Portarul Pedro Mingote este, de regulă, unul dintre jucătorii modeşti ai echipei, nu iese în evidenţă prin extravaganţe şi declaraţii, iar atunci când intră în poartă, apără foarte bine. De când e la Pandurii a părăsit poarta doar dacă a avut probleme medicale. Acestea nu l-au ocolit sezonul trecut când a lipsit mai mult timp, de două ori, din cauza unor accidentări. Acum Mingote a profitat de conjunctura favorabilă şi a prins postul de titular, făcându-şi datoria cu succes la Piatra Neamţ şi aducând victoria echipei sale. 
 Pedro Mingote se află la Târgu Jiu de doi ani de zile, dar în toată această perioadă nu a ieşit prea des în evidenţă. Portughezul şi-a aşteptat de fiecare dată rândul să intre în poarta echipei sale şi atunci când a prins postul de titular a făcut meciuri bune. Memorabil pentru evoluţia sa de până acum la Pandurii rămâne penalitul apărat la meciul cu Dinamo, când Pandurii s-au impus la Bucureşti. Acum el va fi ţinut minte şi de cei de la Ceahlăul după ce a apărat încă un penalti, al doilea de când e în poarta gorjenilor. 

„Trebuie să aştepţi o oportunitate şi să profiţi de ea”

Rămas la Târgu Jiu când colegii săi au plecat către casă, pentru el fiind imposibil să ajungă în două zile în Portugalia şi să şi revină. Mingote a povestit ieri că aştepta momentul revenirii pe teren de mult timp: „Am aşteptat mult această titularizare. Tot timpul vrem cu toţii să jucăm şi asta e ceva obişnuit. Dar decizia aparţine antrenorului şi trebuie să aşteptăm până suntem în cea mai bună formă. Trebuie să aştepţi o oportunitate şi să profiţi de ea atunci când apare. Când apare o oportunitate trebuie să profiţi de ea, să te mobilizezi şi să faci totul ca să rămâi titular şi să aperi.” În ceea ce-l priveşte aşteptarea a fost mai lungă pentru că accidentările l-au cam urmărit sezonul trecut: „Eu unul am aşteptat mai mult din cauza a tot ceea ce s-a întâmplat anul trecut cu accidentarea mea. Am fost foarte dezamăgit atunci că nu pot apăra şi că am fost accidentat mai mult timp. Am dorit mult să vină acest moment în care să revin în poartă. Cel mai mult îmi place când joc, asta e profesia noastră şi pentru asta ne pregătim. E normal să ne dorim cel mai mult să jucăm şi să ajutăm echipa pe care o reprezentăm.”

S-a bucurat mai mult pentru cele trei puncte 

 Evoluţia sa din meciul cu Ceahlăul a fost una de nota zece, respingând mai multe baloane care se îndreptau spre gol, chiar şi cu piciorul, şi apărând un penalti. Mingote era foarte fericit dar nu neapărat pentru prestaţia sa bună cât pentru victoria echipei: „Am fost foarte fericit, dar nu atât pentru mine cât pentru echipă că a reuşit să câştige şi că victoria este una foarte importantă. Nu am câştigat eu, a câştigat echipa, eu sunt doar un jucător care ajută echipa, că nu joc eu singur sau altul singur. Nu câştigă nimeni de unul singur, câştigă toţi, toată echipa pentru că toţi lucrăm, toţi alergăm, şi toţi contribuim la victorie. Nu eu, nici Nalaţi şi nici Martinovic, care a dat gol, nu pot obţine victoria singuri, toţi câştigăm împreună. Toţi cei care au jucat, dar şi cei care au stat pe bancă şi antrenorii şi conducerea care a fost cu noi, cu toţii am câştigat.” 
Mingote a explicat că el tot timpul este pregătit ca să apere şi se pregăteşte mereu pentru a fi în formă atunci când antrenorul vrea să-l trimită în poartă: „Fac ce e mai bine atunci să ajut echipa şi colegii mei. De data asta a ieşit bine pentru noi la fel cum a fost de multe ori pentru mine aici la Pandurii. Acesta a fost unul dintre cele mai fericite momente de când sunt la Târgu Jiu. În afară de anul în care am venit aici şi am reuşit să evităm retrogradarea pentru că atunci a fost cel mai fericit. Dar acest meci a fost unul foarte bun, nu cred că cel mai bun dar a fost special pentru mine, după tot ce s-a întâmplat cu acea accidentare de anul trecut şi tot prin ce am trecut, a fost o revenire bună, cu succes pentru mine şi pentru echipă. Asta e cel mai important, dar nu cred că a fost cel mai important meci al meu pentru că am avut meciuri bune şi cu Steaua şi cu Dinamo, când am apărat la fel 11 metri şi am câştigat acolo. Au fost mai multe meciuri bune ale mele, dar acesta fost special pentru că a fost primul meu meci de anul acesta şi că am obţinut şi cele trei puncte şi primul după ziua mea de naştere.”
Familia a aflat de pe site că a apărat penalti 
 
Fiind eroul meciului, deşi nu îi place să i se spună aşa. Mingote a declarat după meci că dedică victoria celor care îl susţin moral mereu, prieteni, familie şi mai ales suporterii echipei Pandirii: „Am dedicat celor care mă cunosc, prietenilor mei de aici din Târgu Jiu care sunt alături de mine şi mă sprijină, şi mai ales familiei mele care s-a bucurat foarte mult. Ei au citit pe site că eu am apărat penalti şi au fost fericiţi, mereu urmăresc meciurile pentru că sunt departe de mine şi chiar dacă nu înţeleg limba română apelează la translator de limbă pe internet şi află ce fac la meci înainte de a-i suna eu. Ei sunt departe de mine, dar îmi sunt alături să mă sprijine direct, dar mă urmăresc mereu la meciuri.”
Victoria lui Arrieta 
Mingote s-a gândit după meciul cu Ceahlăul la unul dintre cei mai buni prieteni ai săi din lotul pandurilor, atacantul Arrieta, care nu a putut fi prezent la meci din cauza decesului tatălui său. „Cred că trebuie să dedic acest meci pentru toţi aceia care îmi oferă suport moral dar mai ales pentru Arrieta care ar fi trebuit să fie cu noi dar nu a putut pentru că trece prin momente grele. El va reveni săptămâna aceasta la Târgu Jiu dar probabil că va fi afectat de moartea tatălui său, vreau să ştie că ne-am gândit şi la el când am obţinut această victorie!” a mai precizat Mingote afectat şi el de drama colegului de echipă. 

L-a provocat pe Vinicius să bată penalti 

Jucătorul brazilian al celor de la Ceahlăul, Vinicius Fabron, nu era desemnat să bată penaltiul de la acest meci, dar a făcut-o după ce a fost provocat de Mingote care a vorbit cu el în portugheză: „Am vorbit cu el, dar am glumit, am vrut să pun presiune pe el. Am zis ca să bată el, că el a scos penalti şi să nu lase pe altcineva să bată. Şi antrenorul striga să bată altcineva, să nu bată el. Chiar venise celălalt să bată, dar eu în glumă i-am zis să nu lase pe nimeni. Noi doi vorbeam în portugheză şi ceilalţi nu înţelegeau.”