România nu reușește să rezolve nici după aproape trei decenii de la revoluție problema copiilor abandonați. Spre finalul anilor 90 s-au făcut niște pași înainte, dar ulterior lucrurile s-au degradat din nou. Probabil că ați văzut cu toții știrile cu copii din centrele de plasament folosiți de îngrijitorii lor pentru prostituție și cerșetorie. Reforma în domeniul protecției copilului se izbește întotdeauna de tot felul de opreliști administrative. Oamenii din sistem pun piedici, pentru a nu se ajunge la concedierea personalului prin desființarea clasicelor case de copii. Toți miniștrii din ultimii ani au promis că vor da o lege pentru accelerarea adopțiilor, că vor înlocui centrele de plasament cu case de tip familial. Niciunul nu a reușit, fie pentru că nu a înțeles drama copiilor crescuți fără familie, fie pentru că a fost învins de sistem. Un sistem care constă în zeci de mii de angajați și foarte multe contracte bănoase, care s-ar pierde dacă interesul copilului ar fi pe primul loc.

România are pentru prima dată un ministru al Sănătății care este mai apropiat de pacienți, decât de sistem. Ceea ce nu înseamnă că Vlad Voiculescu nu a înțeles că trebuie mărite salariile medicilor, că trebuie făcute investiii în spitale. Dar pune totul din perpectiva  pacientului. Cred că și copiii abandonați de părinți ar avea nevoie de un ministru care să pună interesul lor pe primul plan.

Dincolo de incapacitatea statului de a rezolva problema copiilor abandonați sau orfani, legislația a rămas la un nivel de secol trecut. Chiar și atunci când vorbim de copii cu părinți, cum este cazul de la Mătăsari, prezentat zilele acestea în presă. Două surori s-au înțeles ca una să fie mamă purtătoare pentru copilul celeilalte. Deși procedura este perfect legală și în România, legislația nu îi permite mamei biologice să-și treacă fetița pe numele ei, copilul fiind și la vârsta de doi ani pe numele mamei purtătoare. Și alți părinți din țară au trecut prin asta, unii și-au câștigat dreptatea la CEDO, dar niciunul din cei aproape 600 de parlamentari nu s-a gândit să facă o lege utilă. Măcar să-și merite pensiile alea speciale pe care și le-au votat.