Mircea Geoană ar trebui să fie modelul nostru, al tuturor. Peste 200 de ani, când îşi vor legăna nepoţii pe genunchi, stră-strănepoţii noştri ar trebui să-şi amintească de el. De Geoană - cel mai neînzestrat lider ajuns vreodată şef, în toată istoria omenirii. Şi stră-strănepoţii noştri de vârsta a treia îşi vor drege vocea hodorogită şi vor şopti nepoţilor, la lumina focului de laser din şemineu: "Şi tu poţi ajunge un mare lider, Gigele, chiar dacă eşti prostălău. Uită-te la tine, ai şapte ani şi încă nu ştii să citeşti cifrele. Ai învăţat anul trecut să mergi vertical şi te pişi în pat dacă nu-ţi pune mă-ta ceasul să sune în fiecare dimineaţă la şapte". Şi atunci faţa bătrânului nostru strănepot se va lumina a dragoste bunicească şi o să continue, pe un ton afectuos, mângâindu-l absent pe creştet pe nepot: "Cum spuneam, Gigele... A mai fost odată un om ca tine în istoria omenirii. Se întâmpla hăt, acum două sute de ani, pe vremea când existau partide politice şi statele cele mari nu-şi dăduseră încă cu bomba atomică în cap. Şi omul ăsta, deşi era cam la fel de deştept ca tine, şi-a croit drum până în fruntea unui partid dintr-o ţară care s-a desfiinţat acum mai bine de o sută de ani, pe motiv că n-avea nici un Dumnezeu. Şi chiar dacă nu era nimic de capul ţării ăsteia, ea avea, totuşi, 24 de milioane de locuitori. Iar acest Geoană, Mircea Geoană, a fost la un pas să ajungă preşedintele lor. Adică şeful lor, cretinule! Ba chiar legenda spune că a fost preşedinte pentru o noapte, Gigele dragă. Doar că, zice-se, zeii au intervenit. Vezi tu, Gigele, oamenii de atunci credeau în fiinţe superioare. Şi acele fiinţe superioare s-ar fi adunat la o masă şi-ar fi zis: Nu-i posibil să fie boul ăsta preşedinte! Faceţi ceva! Vorbiţi la BEC! Şi s-a vorbit la BEC şi s-a rezolvat. Poftim- Dar cine a zis ceva de Dumnezeu, tâmpitule-! Fiinţele superioare erau pe Pământ la vremea aia şi erau mai puternice ca Dumnezeu. Ca să revin... Oricum, Gigele, chiar dacă acum nu mai există politică, ţări sau oameni, rămâne ideea că uneori, în viaţă, poţi reuşi şi dacă eşti prost de băuni." Şi atunci Gigel îl va întreba bunică-său: "Cum adică, bunicule, nu mai există oameni- Dar noi ce suntem-!". Şi strănepotul nostru îi va arde una peste cap şi-i va zice: "Nu fi bou, Gigele. Oamenii au dispărut încă de când eram eu copil. Acum suntem toţi ţigani. Ai înţeles- Jegoşii ăia de albi au murit. Oricum, erau rasă inferioară. Somn uşor, retardat mic!"