Mişcarea Populară, oricât ar zice Traian Băsescu că e de mare senzaţie pe facebook, nu are zvâc. Şi motivul este, cred eu, legat de faptul că este formată din elitişti, nu din oameni din popor. Pare mai mult o mişcare arogantă, decât populară. Chiar am senzaţia că aripa arogantă din PD-L migrează spre Mişcarea Populară. Faptul că cei de la Mişcarea Populară au dat ieri cu flit traseiştilor Liviu Andrei şi Marcel Romanescu, care au stat la PD-L doar la bine şi au sărit apoi în barca puterii, a fost de senzaţie. Cum se dădeau cei doi curtaţi şi cum le-a zis-o fără menajamente Gelu Vişan. Da, asta e o problemă, le-a zis-o Gelu Vişan, şi el un trădător din PD-L, care a crezut să îşi asigură un nou mandat de parlamentar dacă trece la PP-DD, apoi, când s-a văzut învins, s-a făcut din nou fecioară şi a mers la partidul acesta nou, care cică e altfel.

Să fim serioşi. Nu există „altfel de politică”. În România vor câştiga mult timp alegerile ăia care mint mai mult şi mai bine, care dau mai multe găleţi. Restul vor face politică la televizor şi atât. Mişcarea Populară ori devine populară, ori va fi abandonată de Băsescu ca şi Forţa Civică şi Noua Republică. În timpul acesta, PD-L are nevoie să se purifice inclusiv prin umilinţă şi poate românii îi vor ierta aroganţele şi greşelile din trecut.

În anii ’90 au apărut 200 de partide în România, toate noi şi toate formate din cei patru milioane de membri pe care i-a avut Partidul Comunist. Cele mai multe au dispărut, cele mai populiste au rămas, s-au întărit şi conduc prin alternanţă România. Aşa şi acum, toate partidele noi sunt formate din politicieni vechi, dar nu înţeleg de ce unii se dau fete mari. Tinerii sunt cei care ar putea să schimbe această stare de lucruri, dacă şi-ar face o mişcare a lor, care să nu urmărească să aibă câştiguri pe termen scurt. Să fie tineri cu idealuri, mânaţi de patriotism şi cu spirit de sacrificiu. Pentru că altfel nu vor rămâne în ţară, nu-şi vor sacrifica o carieră sau o familie de dragul ţării. Totul este să apară un tânăr care să creeze starea de spirit. Din păcate, actualii politicieni reuşesc să compromită orice idee bună, orice ar prinde la români. Mai ştiţi cum s-au bătut în campania electorală pe sloganul acela cu „România bunului simţ”. Ştiau din sondaje că nesimţirea politicienilor ne-a exasperat pe toţi, ştiau că avem nevoie bun simţ, aşa că şi-au pus eticheta în frunte. La mişto, pentru că nesimţirea continuă zi de zi şi capătă forme care ar trebui să ne şocheze, dar parcă nici asta nu se mai întâmplă.