Klaus Iohannis are marele avantaj că nu datorează poziţia de preşedinte decât alegătorilor. Au contat şi partidele din spatele lui, mai ales în primul tur de scrutin, dar nu decisiv. Nici PNL, nici PDL nu au muncit la capacitate, pentru că mulţi lideri au jucat cu PSD sau pur şi simplu nu au crezut în candidatul lor. Iohannis nu a negociat cu nici un alt candidat susţinerea în al doilea tur, nici cu UDMR, nici cu PRM, nici cu PP-DD, nici cu PMP. Nici cu Traian Băsescu, nici cu Crin Antonescu, deşi a mărturisit că ar fi vrut o ieşire publică a acestuia. Cel mai important este că Iohannis nu datorează victoria presei, nici televiziunilor, nici ziarelor. Au contat apariţiile în presă, dar s-a văzut că nu a cumpărat presa, aşa cum era destul de evident în cazul lui Ponta. Iohannis nu datorează victoria serviciilor de informaţii.

Aşadar, Iohannis nu minte când spune că este un preşedinte liber. De altfel, în campania electorală şi după, s-a văzut că Iohannis nu minte. Chiar şi când este în dezavantajul lui, preferă să spună ce gândeşte. Iar când face o greşeală, recunoaşte şi îşi cere scuze. România a arătat că vrea politicieni corecţi atunci când a votat masiv pentru Iohannis. Din păcate, clasa politică nu dă semne clare că a înţeles mesajul. Atât la noul PNL, cât şi la PSD totul se rezumă în continuare la lupta pentru ciolan. În Gorj, politicienii nu au curajul să spună lucrurilor pe nume. Politicienii încă mai cred că a spune adevărul despre mizeria din propriul partid este ceva greşit, ceva ce nu trebuie să ajungă la public. Cine va avea curajul să vorbească deschis despre ce este greşit în politica de la Gorj, va avea de câştigat. Imaginea partidului va fi bună dacă mizeria este scoasă afară, nu dacă este ţinută sub preş.

Când vorbesc despre mizeriile din politică nu mă refer doar la politicienii cu dosare penale. Fără îndoială, aceştia trebuie să facă un pas înapoi. Mă refer mai mult la oportuniştii din partide, la duplicitarii care îşi trădează fără jenă partidele ştiind că apoi îşi pot negocia revenirea cu bani sau cu voturi. Mă refer la cei care se ascund când partidul are nevoie de ei, când oamenii au nevoie să facă opoziţie şi apar când ciolanul se iveşte la orizont. Mă refer la politicienii care cred că menirea lor este să împartă puterea, nu să vorbească pentru oameni, în numele lor. Vreau să văd măcar un pesedist care îl critică pe Ciurel pentru pierderile de la CE Oltenia. Vreau să văd măcar un fost director din minerit, penelist-pedelist, care vorbeşte despre companie cu riscul de a-şi pierde locul de muncă. Vreau să îl aud pe Marcel Romanescu vorbit despre lipsa de reacţie a ITM Gorj, instituţie condusă de fratele său, cu privire la abuzurile fără precedent din Complexul Oltenia. Alegătorii au arătat că simt oportunismul şi votează împotrivă. Aceştia pot fi înşelaţi o dată, de două ori, dar nu la infinit. Cei care vor urma modelul Iohannis vor face parte şi pe viitor din clasa politică. Nu este valabil pentru cei deja compromişi, ei, dacă au bun simţ, trebuie pur şi simplu să plece.