Lansarea candidaţilor ARD  de la Opera Română a stârnit  uimirea chiar şi  a celor apropiaţi partidelor care compun alianţa. PDL, partidul care ne-a obişnuit cu lansări zgomotoase, muzică antrenantă şi fulare portocalii, de la veselia obişnuită ne-am trezit într-o atmosferă sumbră, cu muzică la fel şi personaje reale şi de carton pe scenă, iar în sală abia dacă se simţea prezenţa câtorva sute de participanţi, cuminţi şi sfioşi ca la parastas.

N-a priceput nimeni de ce conducerea PDL a acceptat scenariul societăţii excentrice care a regizat punerea în scenă a lansării, aşa cum n-a înţeles nimeni de ce era nevoie de personaje de carton pe scenă când mult mai convingătoare ar fost personajele reale. Dacă firma care a prostit ARD să recurgă la aşa sindrofie aproape macabră şi-a luat de bine - de rău banii, noi, cei care ne-am uitat la spectacol am rămas cu oarece nedumeriri.

Pentru că scenariul a fost prea greu de descifrat pentru mine care să zicem că sunt familiarizat cu tot felul de chestiuni excentrice, mă întreb cât o fi înţeles mama mea care cu ochii în televizor se întreba de zor: cine a murit maică?!Dacă s-a vrut o lansare deosebită, s-a reuşit. A fost atât de deosebită încât a stârnit fiori de groază unora.  Să nu mai vorbesc de discursurile vorbitorilor care nu au reuşit să stârnească entuziasmul asistenţei înţepenită în fotoliile în care majoritatea din sală nu mai poposise niciodată. Singurul care a ieşit în faţă fără să facă nimic deosebit a fost fostul premier Emil Boc, care a recrutat aplauze la scenă deschisă.

Blaga n-a fost niciodată charismatic şi nici n-a avut priză la public, MRU academic şi cult în cap nu are cum să înţeleagă realitatea care-l mănâncă de viu, iar excentricul  purtător de cuvânt al ARD  ne-a arătat în direct semnul pe care şi-l fac şoferii unii altora când nu-şi dau voie la depăşire. În rest, proaspăta vicepreşedintă a PPE n-a uimit pe nimeni niciodată cu vocea-i suavă, iar versurile lui Radu Gir nu se potriveau deloc cu scena Operei, ci mai degrabă cu locul în care au fost create. Dacă o ţin tot aşa, ARD-iştii  n-o să ajute PDL-ul, ci mai degrabă o să-l încurce şi dacă asta e alianţa de dreapta de pe scena politică, putem să ne obişnuim de pe-acum cu stânga comunistă, în care alde Cozmâncă o să fie iar şef la Guvern.

Ce este şi mai grav decât lansarea leşinată şi macabră va veni după alegerile din 9 decembrie, când şi ce a mai rămas în această parte se va tot prelinge către stânga şi asta se vede din atitudinea de non combat pe care au adoptat-o filialele judeţene ale acestui conglomerat. Nu mă aşteptam ca un partid ca PD-L, ros de o guvernare extreme de dificilă, într-un context internaţional nemaiîntâlnit în ultimii 30 de ani, să se fleşcăiască aşa repede şi să depună armele înainte de luptă. Sentimentul pe care mi l-a lăsat lansarea ARD este acela că, dacă nu vreau să votez cu stânga, nu prea am cu ce dreaptă să votez…