Aveţi smartphone? OK. Nu vi se pare așa mare lucru, nu? În fond, toată lumea are unul. Omul se învață foarte ușor cu binele și, pentru că binele vine în viața lui de obicei treptat, îi e foarte ușor să-l ia de-a gata. Nu c-ar ști vreunul dintre noi cum funcţionează un smartphone și toate funcțiile lui care nu ne mai impresionează deloc. Dacă v-ați întoarce în timp, să zicem în 1990, și v-ați spune vouă înşivă sau oricui de acolo ce minunății ați putea face peste 20-30 de ani cu un aparat micuţ pe care toată lumea îl va avea în buzunar, veți fi considerați (poate pe bună dreptate) nebuni.

Practic, ceea ce trăim acum, mulţumită telefoanelor inteligente, este mult mai aproape de un scenariu SF aproape incredibil. Atât de incredibil încât, ca și amărâților ăia din 1990, dacă vă spun spre ce ne îndreptăm (aproape inevitabil), o să spuneți de pe acum că sunt nebun. Ultima oară când am făcut un salt asemănător a fost acum circa 200 de milioane de ani, când dezvoltarea extraordinară a lobului frontal ne-a îndepărtat de maimuțe și ne-a permis să ne creăm singuri limbajul, apoi să-l stocăm. Practic, ceea ce trăim acum este visul de o viață al cercetătorilor. Tot mai frecvent, cu tot mai mare ușurință, tot mai simplu, ne uploadăm creierele într-un ”cloud”. Ceea ce astăzi e la ordinea zilei pentru poze, filmulețe, documente și tot felul de lucruri pentru care nu mai avem nevoie de memorie, se va întâmpla, prin încercări succesive, din aproape în aproape, cu întregul nostru creier. Foarte curând, probabil în timpul vieții noastre sau a celor mai mulți dintre noi, vor exista computere care vor putea simula aproape perfect modul de funcționare al creierului uman. Urmarea e firească: nemurirea prin tehnologie. Ne vom copia toată informația cerebrală, neuron cu neuron, sinapsă cu sinapsă, și o vom ”încărca” pe computer. Va continua acel computer să fie ”noi”, după acest transfer? Cam după toate lucrurile pe care le știm în legătură cu ceea ce ne face pe noi să fim noi, da. Nu doar că vom fi noi, ci mai mult decât atât. Odată deveniți computere, posibilitățile noastre de dezvoltare vor fi practic nelimitate. Fiecare dintre noi, în forma noastră post-fizică, vom deveni niște genii cum Einstein n-a sperat niciodată să fie. Scenariu SF? Nu mai SF decât erau în anii ’80 – ’90 smartphone-urile, imprimantele 3D sau alte tehnologii aparent simple de azi. Asta e și frumusețea în legătură cu progresul tehnologic. Că are bunul obicei să-i confirme pe cei mai optimiști și mai visători vizionari, mai degrabă decât pe cei mai pesimiști și mai reținuți.

Și aceiași oameni care în 1980 vorbeau despre rețele sociale care ne unesc pe toți, despre smartphone-uri și un internet care va fi folosit ca o imensă bibliotecă, spun astăzi că 2029 va fi un an de cotitură. Anul în care computerele vor depăși oamenii în toate privințele, inclusiv în capacitățile emoționale, nu doar în cele intelectuale. Dar nu trebuie să fie neapărat ca în filmele apocaliptice, adică nu trebuie să fim dușmani cu calculatoarele. Din contră. Dar despre asta într-un episod următor. Chiar mâine.