Odă recenzorilor

Luni dis-de-dimineață, la ora 11 (astea-s zorile oamenilor care se culcă la ora 5, ca mine), dau să ies din casă când mă pomenesc cu o bătrânică cu figură bonomă în prag. Nu știu de când stătea acolo și-și făcea curaj să apese soneria. Bănuiesc că avea cel puțin 5 minute. „Bună dimineața”, îi zic, șăgalnic, ca de fiecare dată când folosesc această formulă în jurul prânzului. Salută și ea și se declară dezamăgită că sunt pe picior de plecare. ”Tocmai mă pregăteam să vin cu recensământul”, zice timidă. Îmi mai spune că a mai venit de două ori în weekend dar nu i-a răspuns nimeni. Într-adevăr, fusesem plecat de acasă în weekend. Ne dăm întâlnire pentru a doua zi la ora <-xml:namespace prefix = st1 ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" />14. A venit la fix. A zâmbit înțelegător când i-am spus să treacă ”ateu” la religie și a acceptat un pahar cu apă minerală. Dar eu sunt unul dintre cetățenii cooperanți. Și chiar și cu mine i-a fost greu.

Imaginați-vă prin ce trec bieții recenzori în această țară pe care foamea și sărăcia, pe de-o parte, și lenea și prostia, pe de alta, au adus oamenii în pragul dezaxării mentale. Și, ca și când nu ar fi fost de ajuns, mass media îndrăgostită de colportări și teorii ale conspirației a făcut din noi o nație de paranoici. Vrea unul să ne intre în casă și ne pune întrebări despre unde lucrăm, cum avem geamurile și câți metri pătrați are locuința- E clar, vrea să ne jefuiască.

Problemele întâmpinate de recenzori pe teren sunt infinite. Despre cazul omului din Focșani care l-a sechestrat pe recenzor și a refuzat să-i dea drumul până la venirea poliției s-a scris încă de luni. Am și glumit atunci: rugăm să se consemneze în recensământ că, la întrebarea ”Îmi dați drumul, vă rog, să merg și eu acasă-”, subiectul a răspuns cu ”nu”. Ieri, prefectul capitalei a făcut un nou apel la populație să nu mai pună câinii pe recenzori, să nu-i mai oblige să dea telefoane la șefi ca să demonstreze că nu sunt impostori veniți la furat și să nu-i mai închidă pe dinăutru în casă ca să-i forțeze să bea cu ei până sosește nevasta de la serviciu. Am exagerat puțin cu ultima parte. Dar, oricum, să interacționezi cu mii de nebuni pe care să-i întrebi lucruri intime (ca ăla cu religia, etnia sau cu studiile) pentru doar 500 de RON mi se pare un lucru demn de toată lauda. Bravo, dragi recenzori! Cele 8 milioane de români de pe teritoriul acestei țări (cât probabil vor ieși la numărătoarea finală, având în vedere gradul de cooperare al populației) vă sunt recunoscători!

Vizualizări: 59

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: