În ultima lună PDL a pierdut 10 parlamentari care au trecut la partidele din opoziţie, cei mai mulţi la PNL. Că au trecut din motive meschine şi individuale legate de câştiguri materiale, că n-a fost aşa, important este că acum s-au creat premisele pentru trecerea moţiunii de cenzură şi căderea guvernului. Am urmărit emisiunea lui Cristoiu şi l-am văzut indignat de faptul că senatorul Petru Filip, vicepreşedinte la Senat, a trecut la PSD pentru că PDL n-a fost de acord cu o propunere legislativă promovată de el. Este vorba de universităţile particulare care au funcţionat până acum ca nişte fundaţii şi care conform proiectului iniţiatorului, la desfiinţare ar urma să-şi lase întreg patrimoniul membrilor fondatori. Nici nu mai are importanţă acest lucru. Important mi se pare a fi faptul că PDL-ul este partidul care nu şi-a selectat oamenii din fruntea sa dacă s-a ajuns la o asemenea mânărie, ca unii din capii partidului să se înfigă în fruntea trebii pentru a-şi rezolva interesele particulare, în timp ce pe noi ne mint că rezolvă interesele României. Asemenea oameni nu sunt numai la PDL, ci s-au împărţit în toate partidele, ei migrând dintr-o parte în alta, funcţie de cine este la putere. Degeaba acum democrat-liberalii strigă după ei trădătorii, traseiştii pentru că ei sunt cei care i-au selectat şi i-au moţat în capul trebii. S-a ajuns la situaţia tragicomică în care, deşi de trei ani opoziţia îşi doreşte puterea acum n-o mai vrea! Mi-aş dori ca moţiunea să treacă doar aşa ca să asist la bâlciul care se anunţă a fi de departe unul dintre cele mai reuşite de după 90. Însă PDL-ului nu-i arde de glume şi nici nu cred că este interesat de un exerciţiu atât de complicat în condiţiile în care practic nici nu are timp să respire. Chiar dacă moţiunea nu va trece, asta presupunând că principalul partid de la guvernare se va mobiliza exemplar, ceva tot va rezolva. După alegerile locale, cu siguranţă că PDL-ul va trebui să-şi strângă congresul de la care se aşteaptă mişcări majore în ceea ce priveşte conducerea partidului. Sunt multe voci care reclamă faptul că noua formă de conducere a partidului nu va mai avea locuri pentru aşa-zişii grei ai partidului şi-l va omologa pe Ungureanu drept principalul pion al unei alte construcţii politice formată pe scheletul PDL, dar cu reformiştii în conducere, ceea ce n-ar fi prea rău. Asta ar însemna că la alegerile din toamnă partidul se va duce reformat şi cu şanse să câştige 30% din sufragiile electoratului fără de care nu mai pupă guvernarea. Dar nu întotdeauna socoteala de acasă se potriveşte cu cea de la târg, iar preconizata construcţie s-ar putea să fie doar o himeră din care se hrănesc scenariştii de partid.