Ponta s-a aliat în vederea celui de-al doilea tur de scrutin cu câţiva lideri politici, dar îmi este greu de crezut, ca să nu spun imposibil, că a reuşit să îi unească pe peremişti cu udemerişti, pe pepededişti cu pesedişti şi aşa mai departe.

Gorjenii care îl iubesc pe Vadim Tudor pentru naţionalismul său nu cred că vor accepta alianţa acestuia cu Ponta, câtă vreme acesta guvernează cu UDMR, partid al cărui lider Kelemen Hunor îl acuză pe Iohannis că nu negociază doleanţele comunităţii maghiare. Maghiarii care votează în masă UDMR nu cred că vor înţelege gestul lui Kelemen Hunor, de a se urca în aceeaşi barcă cu Vadim Tudor, doar pentru că acolo este Ponta, adică ciolanul guvernării. Încercând să atragă lângă el şi maghiarii şi extremiştii, Ponta a reuşit să jignească ambele tabere. Nu ştiu dacă voturile acestora se vor duce către Iohannis sau dacă oamenii vor sta acasă, dar nu cred că vor vota cu Ponta, care încearcă să îi mintă şi pe unii, şi pe alţii.

Ponta se aliază cu oricine şi reuşeşte să îşi enerveze astfel proprii alegători. Electoratul lui Ponta nu este format doar din asistaţi social şi pensionari, cum încearcă unii să acrediteze, ci şi dintr-un larg segment de profesori, funcţionari etc. Ce înţeleg aceştia din alianţa lui Dan Diaconescu cu Victor Ponta? Un Dan Diaconescu care se declară în continuare adversar al lui Ponta, dar recomandă votarea acestuia. Stilul lui DD ţine la electoratul otevist, dar dezgustă o bună parte din electoratul lui Victor Ponta, partea de intelectuali. Ponta nu înţelege că nici măcar în politică nu poţi face chiar orice compromis.

O veche vorbă românească zice să arăţi cu cine te aduni, ca să-ţi spun cine eşti. Ponta vrea să fie şi socialist, şi liberal în acelaşi timp. Şi pro-minorităţi, şi ultra-naţionalist în acelaşi timp. Ponta nu înţelege că în felul în care acţionează nu este preşedintele care uneşte, ci preşedintele care face tocăniţă. Politică. Sigur că fiecare alegător este bun, fiecare vot este bun. Dar oamenii, alegătorii, au uneori interese ireconciliabile, iar când le promiţi şi la unii, şi la alţii, că îi rezolvi, ori îi minţi pe unii dintre ei, ori pe toţi. Prin alianţele pe care le face, Ponta îi jigneşte şi pe peremişti, şi pe udemerişti, şi pe pepededişti, şi pe liberalii lui Tăriceanu. Dar mai ales pe ai lui, pe social-democraţii care nu sunt neapărat membri de partid, care văd că opţiunea lor politică este amestecată cu orice, fără nicio logică, în afară de cea a câştigării alegerilor prezidenţiale cu preţul oricărui compromis.