De Paști, un Piedone foarte pătruns nu de caltaboși și tobă, ci de patos și pioșenie, cu un coș cu ouă în mâna dreaptă și o lumânare infectă, chinezească, luată din bazar, în cea stângă, transmitea un ”Hristos a înviat și Doamne ajută!” nu se știe cui. Cel mai probabil, alegătorilor din sectorul lui, unde, din calitate de primar, s-a căpătuit, de-a avut bani de multe case, multe restaurante, operație de mișcorat stomacul și femei cât încape. Instanța nu i-a dat voie să candideze, dar umflatul a făcut tot posibilul. Chiar și acum continuă să posteze pe o pagină de Facebook unde este aplaudat de toate babele sinistre care se bucură că le-a făcut gard în fața blocului.
Acum, pentru că tot nu tace acest sac de excremente zbârcit, instanța și-a amintit cine nu a înviat de Paști. Spre deosebire de Hristos, 64 de oameni au murit de-a binelea și definitiv într-un club ai cărui patroni dădeau șpagă, mai mult sau mai puțin direct, chiar lui Piedone, din calitate de staroste peste sectorul unde acel sicriu generos își desfășura activitatea, de ani buni de zile. ”Există o legătură de cauzalitate între îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpați, rezultatul dramatic și prejudiciul adus părților civile prin prezenta cauză”, se arată în comunicatul DNA, care cu ocazia asta a descoperit și un restaurant proprietate a lui Piedone care a funcționat bine mersi, chiar și după tragedia din Colectiv, fără aviz ISU. Toate astea s-au constituit într-un proces în urma căruia umflatul pervers va sta la închisoare mulți ani. Este pariul meu.
Nu știu cât de obiectivă poate fi cu adevărat justiția. E frumos să credem că ar fi, dar mă îndoiesc. Mă îndoiesc că un judecător poate să judece ca un robot, doar după hârtii, în fața unui monument de nesimțire cum e acest Piedone. Pe asta îmi și bazez previziunea. Pentru că, chiar dacă instanțele vor fi obiective, eu știu ceva care sigur nu e obiectiv. Se numește diferit în funcție de cultura și domeniul în care întâlnim termenul: karma, destin, fatalitate, Dumnezeu, univers și așa mai departe. Toate acestea sunt ale dracului de subiective și acest nesimțit ordinar, pentru tupeul de a fi vrut să candideze la câteva luni după ce se jurase, spășit, că se retrage din viața politică, tocmai și le-a întors pe toate împotrivă. Aviz amatorilor: când ați mâncat atâta usturoi, nu încercați să ne pupați pe gură (pe noi, electoratul) și să ne spuneți că aveți gust de mentă. Va urma.