În ziua de 7 ianuarie a avut loc Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, naştere care a fost ea însăşi o minune. Părinţii Sfântului Ioan, preotul şi proorocul Zaharia şi Elisabeta, din neamul lui Aaron, au ajuns la bătrâneţe fără să aibă copii, lucru ruşinos în rândul poporului evreu în acea vreme. Un înger pe nume Gavriil îl anunţă pe Zaharia că rugăciunea sa a fost ascultată şi că nevasta sa, Elisabeta, îi va naşte un fiu căruia îi va pune numele de Ioan. Aşa s-a şi întâmplat, însă, după naşterea Domnului Iisus, regele Irod cel Mare a poruncit uciderea tuturor pruncilor de până la doi ani. De teamă Sf. Elisabeta şi pruncul ei s-au refugiat pe dealurile din jurul Ierusalimului. Urmăriţi cu insistenţă de soldaţi, întrucât se ştia despre naşterea miraculoasă a lui Ioan, Elisabeta s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o apere, iar pământul s-a deschis şi i-a adăpostit pe mama şi pruncul acesteia Ioan, până la trecerea primejdiei. Zaharia a fost însă ucis, chiar în Templul din Ierusalim, de către ostaşii trimişi de Irod. Când a ajuns aproape de vârstă adultă, Ioan s-a retras în pustiu, ducând o viaţă aspră, de post şi rugăciune.

În anul 29 d. Hr, Ioan s-a dus, la porunca lui Dumnezeu, în regiunea Iordanului şi şi-a început propovăduirea, chemând oamenii la pocăinţă şi vestind apropiata venire a lui Mesia. Ioan a murit decapitat. Moaştele sale au fost regăsite mult mai târziu, în chip miraculos, iar acum fragmente din acestea se găsesc în mai multe locuri din lume.