Rezultatul indecis al recentelor alegeri parlamentare din Moldova fac din republică un fel de buricul pământului în această perioadă. De ocuparea celor trei mari funcţii în stat, premier, preşedintele Parlamentului şi al Republicii depinde atât orbita pe care se va situa Moldova pentru mulţi ani de acum înainte cât şi multe alte lucruri ştiute, dar nespuse de cele două mari interese pentru zonă. Cum niciuna din formaţiunile participante la scrutin nu a obţinut majoritatea, ocuparea funcţiilor importante în stat depinde de negocierile şi alianţele care se pot forma. Aşa se şi explică vizita intempestivă la Chişinău a şefului administraţiei prezidenţiale de la Kremlin, fostul general de securitate, Serghei Narâşchin şi aşa se explică şi vizita anunţată a preşedintelui Parlamentului European,  Jerzi Buzek, în 10 decembrie. Dacă vizita anunţată are un scop clar, cea a generalului, deşi făcută la vedere a rămas învăluită în mister în sensul că nici acum după câteva zile nu se ştie cine l-a invitat. Pentru că totuşi Moldova este stat independent şi intrarea chiar şi a generalului presupune o invitaţie a unui oficial moldovean nu se grăbeşte nimeni să şi-o asume! Dintre cei cu care generalul a avut întrevederi numai preşedintele interimar Ghimpu putea să-l invite, dar este greu de crezut că a făcut acest lucru ştiută fiindu-i  orientarea proeuropeană. Cum Moldova este legată ombilical cu toate resursele de Rusia nu e mare lucru să faci rost de o invitaţie dacă vii din partea Kremlinului! Dar să vedem de ce s-a grăbit preşedintele rus (era să zic Putin) să-l trimită în văzul lumii şi într-un moment atât de delicat pe general! Frica Moscovei este legată de alunecarea Moldovei înspre Uniunea Europeană lucru care s-ar face negreşit dacă alianţa AEI, care întruneşte 59 de mandate în Parlament s-ar înţelege şi după alegeri şi ar forma atât Guvernul cât şi majoritatea parlamentară care i-ar permite să numească şi preşedintele Parlamentului. De aici şi până a numi şi preşedintele republicii cu ajutorul a încă două voturi de la comuniştii lui Voronin n-ar mai fi decât un pas că n-or fi toţi parlamentarii comunişti mai catolici decât Papa! În această perspectivă Rusia va pierde controlul chiar dacă Marian Lupu desprins din rândul comuniştilor ar ajunge preşedintele Moldovei. Pierderea controlului asupra Moldovei ar aduce într-o perspectivă de câţiva ani graniţa UE pe Nistru, cum a zis Băsescu, dacă Transnistria nu va reveni la Moldova şi în această perspectivă nu va reveni că este nevoie de tampon şi de un posibil focar de zornăială la graniţa UE. Naraşchin, cel cu care s-au întâlnit în ultimul timp de mai multe ori toţi comuniştii actuali sau desprinşi se pare că a pus-o de-o altă alianţă în cadrul căreia comuniştii nu vor fi lăsaţi în opoziţie pentru că vor face alianţă cu partidul lui Marian Lupu. Ei vor cumula 57 de mandate în Parlament, vor avea majoritate, vor putea forma guvern şi vor prelua preşedinţia Parlamentului, dar nici ei nu vor putea numi preşedintele ţării pentru că le-ar mai trebui 4 voturi. Deşi teoretic este greu de crezut că le vor cumpăra la ce sume sunt dispuşi să arunce în joc mă gândesc că pe sărăcia asta dusă la extremă în Moldova, fiecare are preţul lui! Dacă anunţul făcut de Voronin conform căruia deja a semnat un protocol de alianţă cu partidul lui Marian Lupu este adevărat ( Lupu n-a infirmat acest lucru până la închiderea ediţiei) atunci vizita anunţată a preşedintelui Parlamentului European devine una strict de protocol şi de eventual e degustări de vinuri moldoveneşti că mare lucru nu se mai poate face. Într-o astfel de perspectivă  probabil că ruşii au promis rezolvarea conflictului din Transnistria  într-un mod convenabil Moldovei lucru cu care comuniştii vor încerca să contrabalanseze sărăcia tot mai cumplită a populaţiei.