Băsescu a semnat un pact cu Ponta prin care se angajează, printre tot felul de chestii legate de democraţie şi de reformarea statului, să nu îl mai facă porc, maimuţă sau pisicuţ pe premier. Acesta este amendamentul adus de Ponta la pactul conceput în laboratoarele Cotrocenilor, care înţeleg că se negociază încă din septembrie, după cum părţile recunosc abia acum, după alegeri.

De ce s-au înjurat în ultimele luni doi oameni care negociau în secret un pact de coabitare? Poate pentru a retrezi sentimentele anti-băsiste ale populaţiei, într-un moment în care USL scădea sub 50% iar PD-L trecea de 25% în sondaje. A făcut cuplul Băsescu-Ponta un joc în care preşedintele şi-a sacrificat din nou, a câta oară, partidul care l-a făcut preşedinte? Ponta, la rândul lui, a fost suspectat de multe ori de ai lui de blaturi cu Băsescu. Dar preşedintele a ieşit în fiecare moment critic şi a dat din casă diverse, cum lingea Victor preşul lui pentru a-l pune ministru şi aşa mai departe. Iar Elena Udrea a povestit cu gura ei cum PD-L a făcut blat cu Ponta acum patru ani pe colegiul Târgu Jiu, iar dacă ne uităm la rezultatul candidatului democrat – liberal de anul acesta, probabil că blatul a fost reluat. Şi tot Udrea a bătut apropouri despre sprijinul PD-L pentru ca Ponta să ajungă preşedintele PSD. Lucruri care se ştiu în culise, dar pe care nu le susţine nimeni deschis. Nu încă.

Cu pact sau fără pact,Traian Băsescu pare să-şi fi găsit liniştea pentru anii pe care îi mai are de stat la Cotroceni, dar mai ales anii de după pierderea imunităţii. Singura nucă tare rămâne Crin Antonescu, care nu-şi permite luxul de a coabita doi ani cu Băsescu, dacă vrea să câştige alegerile în 2014. Şi nici nu a putut permite intrarea UDMR la guvernare, ştiut fiind că la un moment dat se putea ajunge la o guvernare PSD-UDMR, iar liberalii ar fi fost aruncaţi în opoziţie. Cum am mai spus, lui Ponta îi este frică de „antene” şi nu poate face ce vrea, câtă vreme Voiculescu rămâne anti-băsist. A promis însă că va reveni cu propunerea privind intrarea UDMR la guvernare. Poate va reveni şi cu propunerea de a-i da un minister lui Oprea. Şi poate va avea în sfârşit Ministerul de Finanţe, pe care şi l-a dorit, dar a fost nevoit să i-l lase acelui Chiţoiu, despre care nu m-am lămurit că ar avea vreun merit cât a condus Economia.

Ponta nu şi-a făcut guvernul aşa cum a vrut, asta e clar. Cu doar o zi înainte de a prezenta guvernul, a spus că va avea 24 de ministere, cu două zile înainte a spus 22, iar ieri am aflat că sunt 20 de ministere, la care se adaugă şase miniştri delegaţi. A fost nevoie să îi spună toată lumea că este o prostie să faci un minister al Finanţelor şi altul al Bugetului, ca să renunţe. În final, ca să iasă onorabil din poveste, a spus că face un ministru delegat al Bugetului, care i se subordonează lui Chiţoiu. La fel cu Şova, ministrul Marilor Proiecte, care până la urmă nu are minister, ci doar este un fel de consilier al lui Ponta în relaţia cu investitorii strategici.

Ponta este într-o situaţie complicată, având zilnic de ales între a fi pisicuţul lui Băsescu, pisoiaşul lui Crin sau pisicuţa lui Felix. Măcar i-a dispărut rânjetul obraznic de pe faţă. P.S.: Am văzut că multă lume nu înţelege de ce avem atâţia miniştri fără ministere. Nu puteau fi secretari de stat? Ei bine, nu, pentru că ăştia puşi pe funcţii sunt parlamentari şi un parlamentar poate fi prin cumul doar ministru, nu şi alt tip de demnitar sau funcţionar.