Ziceam și-n textul de ieri: Ponta e simpatic. E bun în ieșirile publice, a câștigat mult la imagine și-n lupta internă din USL, o arde haios și arogant, nu ratează nici o ocazie să dea o poantă sau să ardă o ironie. E relaxat, populist, încrezător în forțele lui, atent cu presa (până și eu mi-am dat niște sms-uri cu el zilele trecute). Țara se simte bine cu el, poporul îl apreciază, presa îl mângâie tot mai afectuos pe creștet și pe buci, drept dovadă și acest text.

Problema e alta. Boc era un antipatic, desigur, doar că în curând, foarte curând, ne vom da seama de ce este Ponta atât de simpatic prin comparație. Și cât de scump vom plăti pentru această drăgălășenie. Gândiți-vă doar. Cu toate măsurile lui de austeritate, pentru care FMI-ul îl creditase cu estimare de creștere economică de +2,5%, guvernul Boc a reușit, cu doar un mic ajutor de la succesorul lui, să termine 2012 în genunchi și aproape K.O., cu un amărât de +0,2%. Facem un pariu pentru 2013, ceva? Minus sigur, dar minus cât?

Nasol e, cum am mai spus, că comunismul este sexy și fermecător, dar costă mult. Nu prea ne permitem să plătim pensionarii și săracii, asta e. Sunt mulți și noi suntem săraci. Nu muncim suficient nici noi, ăștia care ar trebui să-i susținem. De domnul premier ce să mai zicem, că îl vedem aproape toată ziua hlizindu-se live la televizor? Dar nu-i nimic, măcar e simpatic. Când mori de drag, nici nu mai contează că o să mori de foame.