A împlinit un veac de existenţă şi încă mai macină grâu şi porumb pentru oamenii din Ursaţi. Este vorba despre o moară care în ciuda anilor care au trecut peste ea încă mai funcţionează. Ion Bădoiu, proprietarul acestei piese de muzeu este cel care s-a ocupat timp de ani de zile de buna sa funcţionare. A moştenit-o de la bunicul său şi vrea să o lase moştenire uneia dintre cele patru fete ale sale. Apa pe care este situată moara izvorăşte din Câmpia de la Stăneşti-Polata, unde sunt mai multe izvoare.

Ion Bădoiu este printre puţinii gorjeni care se poate bucura că are o astfel de moară în gospodăria sa. Spune că mălaiul măcinat la moara cu pietre de pe apă nu se compară cu nici un mălai din comerţ. Gustul mămăliguţei făcute din acest mălai îl cunosc şi vecinii şi prietenii săi, care vin cu grâu şi porumb la moara pe apă din cartierul Ursaţi. „Diferenţa constă în faptul că făina care este în comerţ se macină la morile la valţ, adică boabele se soarg, nu se freacă. Sunt granule de făină. Ori la această moară prin frecare între cele două pietre nu mai rămâne decât grisul. E mult mai bună şi apreciată de cei care ştiu să facă o mămăliguţă”, menţionează Ion Bădoiu. Morarul, Ion Bădoiu spune că întreţinerea unei astfel de mori nu necesită foarte mulţi bani şi nu consumă curent electric. Aşa că se aşteaptă ca pe măsură ce energia electrică devine mai scumpă să apeleze la serviciile morii mai mulţi oameni, „Prea greu nu a fost de întreţinut. Ce a fost de înlocuit am înlocuit eu pentru că am lucrat în confecţii metalice, nu sunt morar de meserie. Ea la începuturile ei a fost făcută numai din lemn, dar eu am mai modificat pe parcurs componentele. Nu se cheltuieşte mai nimic. Nu se consumă curent. Decât intervenţiile pe care le fac eu. Vecinii mai macină şi prietenii, că restul şi-au făcut la curent. Dar de acum, de când curentul a început să fie din ce în ce mai scump s-ar putea să vină să macine aici că nu îi costă nimic”, mai spune Ion Bădoiu. Astfel de mori mai există la Runcu sau la Crasna.

 Moştenire din bunici

„A fost moştenită de la bunicul meu şi va deveni piesă de muzeu. Vreau chiar să o acopăr cu şindrilă, să arate aşa cum era pe vremuri. Astfel de mori mai sunt la Runcu şi la Crasna”, menţionează Ion Bădoiu.  Mai greu va fi pe viitor cu pietrele de moară, deoarece cei doi cioplitori în piatră de pe raza judeţului au murit în urmă cu câţiva ani. „Cândva era la Vaideei unul care cioplea pietre de moară şi unul la Sohodol, dar au murit amândoi. Erau făcute din stâncă, dar eu le-am comandat acum 30 de ani, când trăiau ei. O piatră din aceasta rezistă aproape 20 de ani”, mai spune morarul.

Unul dintre prietenii morarului din Ursaţi, care vine din când în când să macine grâu şi mălai la moara pe apă este Ilie Bunget. „Unde mai găseşti ceva natural în ţara asta- Mai vin aici să macin. Mămăliga făcută din mălai măcinat la această moară nu se compară cu cea din mălai cumpărat. Merge la fix cu un peşte sau tocană de oaie”, spune Ilie Bunget.