Despre prinţesa Brianna Caradja ştiam o mulţime de lucruri, mai toate din zona cancan-ului. După stabilirea ei în România, nefericita prinţesă a ţinut prima pagină a ziarelor cu tot felul de combinaţii amoroase din zona gay, cu tot felul de prietenii dubioase, cu tot felul de scandaluri care ar fi trebuit să stea departe de viţa sa nobilă, de sângele său albastru. Nici un descendent al vreunei familii nobile româneşti n-a fost implicat atât de mult în mondenităţi jenante ca biata prinţesă.
Zilele trecute am rămas mut de uimire când am văzut-o pe Brianna suită cu forţa într-o dubă a jandarmeriei, laolaltă cu mai mulţi protestatari. Am văzut-o pe prinţesă protestând în faţa tribunalului, în studiourile de televiziune, dar pe trotuarul din faţa Ministerului Economiei n-am văzut-o niciodată. Din comentariile crainicilor care transmiteau ştirea cu „săltarea” prinţesei am dedus că şi-a găsit o nouă formă de a-şi trăi viaţa, aceea de militant ecologist! Prinţesa protesta alături de câţiva militanţi împotriva unei firme americane care vrea să exploateze prin metoda fracturii hidraulice gaz de şist în România. Ete-te, mi-am zis! Ce progres! Ce  profunzime! Ce o fi aia fractură hidraulică şi ce o vrea firma americană de la noi-!

Gigantul energetic american Chevron este firma împotriva căreia protestau militanţii, firmă care a reușit în America să exploateze gazul de şist, iar acum își încearcă norocul şi departe de casă. Anul acesta ar trebui să fie anul primei sonde de explorare pe care Chevron o va fora în România, în zona Bârladului, unde deține o suprafață concesionată de 600.000 de hectare.

Şi alte firme sunt interesate de exploatarea gazului de şist în România, mai exact în Dobrogea, iar lupta se va da pe rezerve bănuite de aproape 5.200 mld. metri cubi de gaz, suficient pentru consumul mai multor state europene. În România, Chevron are în acest moment susținerea oficială a autorităților române, dar au început să circule deja pe Internet mesaje care etichetează activitatea Chevron drept a doua Roșia Montană din punctul de vedere al efectelor negative asupra mediului înconjurător. Procedeul de extragere a gazului de şist prin pomparea  la mare adâncime şi cu mare presiune a milioane  de litri de apă sărată amestecată cu un cocktail de substanţe chimice foarte toxice, care au ca efect sfărâmarea rocilor subterane şi eliberarea gazului, se cheamă în termeni foarte sumari „fracturare hidraulică”. Procedeul poluează pânza freatică, solul, aerul prin emisiile de metan şi accelerează, după unii specialişti, producerea cutremurelor.

Americanilor le este mult mai uşor să acţioneze în Europa unde  mineralele sunt proprietatea statului, caz în care se pot înţelege doar cu guvernanţii. Proprietarii de terenuri vor primi  ceva pentru  dreptul de acces pe teren. Aşa că dintr-o dată mi-a crescut respectul pentru prinţesă pe care dacă n-o vedeam în dubă  nu-mi aduceam aminte de declaraţiile oficialilor din ultima vreme care dădeau ca sigură independenţa energetică a României după anul 2020. Aşa o fi dar cu ce preţ-!