Echipa ciurelisto-răuţistă a atins culmea tupeului la sfârşitul anului trecut, când a postat pe SEAP un anunţ de achiziţie pentru contractarea  asigurărilor de răspundere profesională pentru membrii Directoratului şi ai Consiliului de Supraveghere. Cu toţii voiau să se asigure pe banii companiei, dar nicio societate de asigurare nu a fost dispusă să facă o afacere atât de riscantă.

Raporturile dintre societate si manager sunt raporturi juridice de mandat. Managerul este independent de societatea pe care o conduce. El este un prestator de servicii, iar compania care îl desemnează este clientul managerului. Managerul exercita o profesie, ca orice alta profesie liberala: comerciant, avocat, practician in insolventa, expert, consultant fiscal. Ca orice persoană care exercită o profesie independentă, managerul trebuie să încheie o poliţă de asigurare de răspundere profesională, în favoarea clientului său, societatea pe care o conduce.
Asigurarea de răspundere profesională este menită a garanta buna execuţie a mandatului de către manager. Cumpărătorul poliţei şi, în acelaşi timp, asiguratul, este managerul, privit individual. Poliţa este contemporana funcţiei (deşi nu este exclusa o prelungire a valabilităţii sale peste limitele temporare ale mandatului, până la prescripţia răspunderii).

Prin contractul de mandat, societatea se poate înţelege cu managerul să suporte ea primele de asigurare, ca o facilitate acordată managerului. Beneficiarul indemnizaţiei de asigurare, potenţiala "victimă", este societatea, adică clientul managerului. Faptele asigurate sunt faptele personale ale fiecărui administrator; răspunderea asigurata este o răspundere individuala.

Din punct de vedere juridic, răspunderea poate fi solidară, fie între membrii organelor de conducere, fie intre managerii in funcţie si predecesorii lor imediaţi, dar răspunderea rămâne individuala, societatea putând să ceară acoperirea integrală a prejudiciului de la fiecare dintre administratorii responsabili solidar.

Cum poate fi declanşată acţiunea de recuperare a daunelor provocate de manager
In prima faza, managerul este supus unei moţiuni de cenzură. Adunarea Generală a Acţionarilor emite hotărâre prin care decide să pornească acţiune in răspundere contra managerului. În faza a doua societatea, printr-o persoana desemnata de AGA, formulează acţiune propriu-zisa în despăgubiri contra managerului. Dacă AGA refuza acţionarea in răspundere, acţiunea in despăgubire se poate introduce direct la instanţă de către acţionarul care deţine cel puţin 5% din acţiuni. In acest caz acţiunea nu este a acţionarului minoritar, ci a societăţii, deci eventual suma obţinuta de la manager are ca destinaţie societatea, si nu acţionarul minoritar. In condiţiile in care aceşti paşi ar fi urmaţi iar cel care introduce acţiunea pentru recuperarea prejudiciului ar avea sorti de izbândă, atunci cel care va plăti nu va fi managerul, ci asiguratorul care va da banii Complexului Energetic Oltenia, bani care de fapt sunt plătiţi tot de Complex prin achitarea ratelor la asigurator. Cei care au greşit nu plătesc nimic. Ca sa fim corecţi până la capăt, ei plătesc doar in cazul in care acţiunea lor păguboasă îmbracă forme penale. Aşa că indiferent de câte procese vor câştiga angajaţii Complexului, indiferent cât de prost va merge Complexul, echipa ciurelisto-rauţistă nu va plăti nimic. Asigurarea de răspundere profesionala a managerilor include si acoperirea pentru practici privind angajaţii (concedieri, terminarea/încălcare a contractului de munca, discriminare etc). Acum aţi priceput de ce sunteţi nevoiţi să plătiţi asigurările de răspundere profesionala a şefilor?!