Inițial, eu însumi i-am luat peste picior pe oamenii ieșiți în stradă să protesteze anti-RMGC. Acum, mi-aș cere scuze. Într-adevăr, presa cumpărată (sau vândută, spuneți-i cum vreți) are dreptate, pe undeva: la protestele care în curând vor număra zeci de mii de oameni participă „hipsteri”. ”Hipster” este un termen destul de lax, cu atât mai mult pentru ziariștii care nu au nici în clin nici în mânecă cu lumea acestor tineri. Da, dacă ”hipster” înseamnă om care nu se uită la televizor, nu merge cu mașina (ci cu bicicleta), are job, citește cărți, se îmbracă bine și scump, știe să lege două vorbe și se prinde când este mințit, atunci da. În Piața Universității e plin de hipsteri.

Dar de la hipsteri li se va trage politicienilor de azi. Pentru că e tot mai clar că ei sunt generația următoare. Ei sunt tinerii care au ceva de spus, poate singurii. Ei sunt cei care vor prelua ștafeta și nu o vor prelua pașnic. Pașnic ar urma s-o preia, conform algoritmului, spălații pe creier care se bagă în politică. Îi știți, nu? Copiii de casă ai partidelor. Lipsiții ăia de minte, de personalitate și de orice pe care-i vedeți participând la școli de vară și zbătându-se să câștige alegeri la organizațiile de tineret ale partidelor. Cresc ca niște mici răhăței la umbra marilor c*cați. Au un traseu clar, prestabilit. Stau în ”tineret” până îmbătrânesc (vezi cazul Bănicioiu) și, când fac vreo patruj' de ani și d'alde Iliescu decid că nu mai sunt minori, atunci șmecherii știu că sunt gata. Creierele lor oricum nu foarte mari au fost antrenate, reflexele comuniste au fost asigurate, limba de lemn a fost transplantată. Ăia sunt tinerii pe mâna cărora politicienii vor să ne lase țara. Ăia sunt tineri în numele cărora bandiții strigă ”jos hipsterii din Piață!”. Pentru că transferul pașnic de ștafetă este periclitat de hipsteri. Pentru că, în sfârșit, urmașilor comuniștilor poate să li se taie macaroana.

Acești hipsteri luați peste picior încă vor fi mulți, dar nu doar numărul este cel care va face diferența. Mult mai important este că protestul din aceste zile este, poate, singura formă curată de manifestare de după 1990. Nu mai sunt pomanagiii plătiți ai lui Felix, nu mai sunt amărâții dansatori de pinguin ai sindicatelor, nu mai sunt pensionarii fără treabă pe-acasă. În aceste zile, pe străzile din România iese însuși viitorul. Iar așa ceva nu mai poate fi ignorat, oricât i-am da înainte cu manipularea. Să nu le dăm (și noi) la gioale, n-ar fi bine pentru copiii noștri.