Cine s-a fript cu ciorbă suflă și-n zăpadă. Românul are o istorie atât de tumultuoasă în ceea ce privește luarea de țepe încât acum vede păcăleli în cele mai nevinovate obstacole ale destinului. Când nu-i ies planurile înnebunește și inventează conspirații vinovate de eșecurile lui, fără să-și pună problema că, cine știe, poate nu e vina sau intenția nimănui că uneori ni se întâmplă lucruri nasoale.

Ieri dimineața, așadar, pe posturile românești de știri se cocea o nouă revoluție. N-am mai văzut atâta indignare de când a fugit Vântu cu banii bătrânicilor și i-a dat directorilor de presă să-și facă vacanțe de lux cu ei. Motivul? Niște ”companii aeriene low cost au amânat sau chiar au anulat zborurile spre Europa de Vest fără să-i anunțe pe călători în prealabil”. Filmările din aeroporturile din București erau sugestive: sute de oameni vociferau și pizduiau o biată operatoare a nu-știu-cărei companii, spunându-i că pe ei nu-i interesează, ei trebuie să ajungă la muncă, să facă bine să scoată avionul de unde l-au ascuns și să-i ducă repede în Spania. Până și bătrânicile răgeau la limita atacului cerebral, descriind ca inadmisibilă această bătaie de joc la adresa românilor, adică ce înseamnă asta, să se anuleze zborul​? Deasupra capetelor se agitau nervos bagaje, pumni, furci. Soluția la nemulțumirea asta generalizată, oferită chiar de către reporterii degrabă instigatori la revoltă: companiile aeriene vor fi date în judecată de clienții păgubiți. În buna tradiție a știrilor noastre, motivul clar pentru care acele curse au fost amânate nu a fost scos în evidență, așa cum nu s-a precizat nici cum anume se făceau vinovate de înșelăciune companiile respective.

Oricum, părea urât ce au făcut. Cu sentimentul ăsta am mutat postul și, la nici 10 minute, am ajuns pe BBC. Acolo, imagini dintr-un aeroport din Londra, poate Heathrow. Lumea calmă, dar dezamăgită, se uita pe niște ecrane. Vocea liniară a crainicei rostește simplu: ”din cauza condițiilor meteo nefavorabile, aproximativ 40% dintre zborurile tuturor companiilor aeriene au fost anulate sau amânate.” Nimeni nu-și punea poalele-n cap, nimeni nu-i certa pe piloți că nu zboară pe viscol și vizibilitate zero, nimeni nu amenința nervos cu datul în judecată pentru contribuția decisivă a întârzierilor la insuccesul personal.

Pe de altă parte, de la un popor obișnuit să aștepte totul de la Dumnezeu, nici nu mă mir că îi sare țandăra atunci când vremea îi mai dă o țeapă. Ăsta e următorul pas: să-l dăm în judecată și pe Dumnezeu.