„Moldova trebuie să recunoască rolul Rusiei ca unic stat care dispune de forţa şi autoritatea politică în această regiune”, a spus de curând emisarul special al preşedintelui Rusiei pentru Transnistria, Dimitri Rogozin. Conflictul care persistă de 20 de ani de zile la graniţa cu noi, cel al Transnistriei, se aştepta să se rezolve într-un fel sau altul încă de acum doi ani, când Franţa, şi mai ales Germania, se arătau interesate să se pună capăt acestui conflict. Atunci părea că şi Rusia ar fi interesată să se facă lumină într-o problemă pentru care Germania îi tot storcea lămâia în nas la orice reuniune internaţională pe probleme de pace în teatrele de conflict din lume, în care puţine sunt cele în care Rusia nu este amestecată. Numai că vremea a trecut, comisiile 5 plus 2 sau trei plus 2 sau cum vreţi să le spuneţi, au cam sucombat din lipsă de activitate şi singura voce care se mai aude peste criza economică, ce a devenit mult prea serioasă ca să mai fie timp pentru fineţuri gen Transnistria. Aşa că singura voce care se mai aude acum este cea a lui Dimitri Rogozin, împuternicit mai nou cu calitatea de reprezentant special al lui Putin pentru Transnistria, un personaj sinistru, dacă ne gândim la ce s-a stabilit nu cu mult timp în urmă în Europa pentru Transnistria. Sinistrul nu spune nici mai mult nici mai puţin decât că problema de 20 de ani a Transnistriei nu se poate rezolva decât federativ sau confederativ, adică Transnistria să rămână ca o republică de sine stătătoare ce ar avea rolul de tampon între interesele Rusiei şi cele ale NATO. În faţa acestei chestiuni atât de ferm spuse, Româna nu are nici cel mai mic cuvânt de spus, cu toate tratatele guvernamentale încheiate recent pentru simplu motiv că ea, România, este mult prea săracă ca să susţină Moldova mult mai săracă decât ea. În aceste condiţii, Chişinăul, legat economic de Rusia, nu are altă alternativă decât aceea de a recunoaşte Transnistria ca o republică federativă aflată sub steagul rusesc, aşa cum de altfel şi este. Rogozin vrea ca şi Chişinăul să ţină seama de interesele Rusiei în zonă. Pentru că SUA şi NATO nu au nici un interes să supere Rusia în această zonă şi pentru că România are rolul de furnică în această ecuaţie, probabil că lucrurile se vor aşeza aşa cum vrea Rusia. Orice declaraţie a oficialilor români care nici măcar nu se mai înghesuie să le facă va fi apă de ploaie atâta timp cât robinetul cu energie şi carburanţi este la Moscova! În rest, orice speculaţie poate fi făcută, dar încă o dată subliniez: România a pierdut trenul care ar fi dus-o la Chişinău pentru simplu motiv că a sărăcit mult prea mult.