Numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe postul lăsat liber de Emil Boc m-a surprins oarecum, pentru că-l vedeam pe actualul premier la pregătire pentru candidatura la funcţia de preşedinte, care se va vacanta în mod normal în 2014. Aducerea lui în prim-planul politicii româneşti, într-o perioadă de criză economică şi politică, poate fi privită şi ca un nou test pe care Ungureanu va trebui să-l treacă, dar şi ca un mare risc la care se expune chiar dacă premieratul său nu va dura, vorba ceea, decât o vară, până la alegerile din toamna aceasta.

Probabil că n-a fost altă soluţie, preşedintele fiind pus nu între opoziţie şi putere, ci în faţa unor certuri interminabile şi bătălii subterane purtate în fostul său partid de suflet… Ungureanu, un personaj care s-a format politic în modul cel mai discret cu putinţă, trecut prin diplomaţie şi prin servicii secrete, are toate atuurile pentru a impune respectul nu numai al coaliţiei de la putere, dar şi al opoziţiei care nu se va înghesui să-l  bălăcărească  aşa cum a făcut-o cu vechiul premier.

Nici măcar televiziunile lui Felix nu se vor preta la linşajul mediatic obişnuit,  dacă am în vedere că premierul a condus o instituţie la care pe vremuri şeful Antenelor  a contribuit din plin la dezvoltarea arhivelor acesteia.  Ca să nu mai vorbim că nu-l văd pe Ungureanu nici cosind fâneaţa, nici folosindu-şi capul pentru a încerca tăria ouălor roşii… Tăria şi semeţia acestui nou premier se va observa în componenţa guvernului pe care-l va prezenta opiniei publice. De dorit ar fi să-şi ia alături persoane cu un statut profesional bine definit, chiar dacă  sunt colorate  politic. Dacă va scăpa de miniştrii care au devenit marotele presei va fi un câştig şi pentru el ca premier, şi pentru coaliţia de la guvernare şi va fi o pierdere imensă pentru opoziţie care va rămâne fără obiectul muncii.

Închipuiţi-vă ce ar fi Ponta fără discursurile sale despre genţile Elenei Udrea?! Dar nu mă pot abţine să nu mă  întreb ce ar fi Udrea fără Guvern? Probabil că d-na Cocoş… Aşa cum arată acum lista miniştrilor din Guvernul Ungureanu  se pare că, în sfârşit, cineva a dat drumul la o altfel de politică făcută de oameni tineri, şcoliţi la alte facultăţi decât celebrele particulare româneşti. Renunţarea în totalitate la membrii Guvernului Boc este cu siguranţă un lucru bun pentru România, care poate să păţească ceva ce nici nu se aştepta, adică s-o ducă mai bine.

Mă întreb acum dacă opoziţia, şi mă refer la Antonescu şi Ponta, va menţine placa ei preferată, alegeri anticipate? Dacă nu-şi schimbă discursul  mizez pe pariul Guvernului Ungureanu de a arăta lumii că politica se poate face şi altfel ca până acum. Să dea Dumnezeu să fie aşa!