”Pentru că ziua în care renunțăm va fi ziua în care vom muri”, spunea un vers al trupei Goodbye to Gravity, cea care a concertat în noaptea tragediei din clubul Colectiv. Doar solistul trupei mai este în viață acum, și el în stare destul de gravă. Dar moartea tragică, pe lângă dezavantajele evidente, are darul de a-ți solidifica moștenirea și de a face lumea să fie mai atentă la ce ai avut de spus, în timpul vieții.

Și băieții ăștia chiar aveau ceva de spus. În lumina noii tragedii a altei seri blestemate de vineri, cea de la Paris, se cuvine să facem un arc peste țări și peste drame și să aplicăm învățămintele trupei underground românești la atitudinea pe care ar trebui s-o avem, ca europeni civilizați, la adresa amenințării teroriste tot mai prezente în viețile noastre, ale tuturor.

În primul rând, trebuie să ne ținem frica (dacă există) sub control și să fim raționali. Este esențial să fim raționali. Frica e bună în situații de viață și de moarte, când fugi de urs sau, dacă vreți, de terorist, dar are efecte grave pe termen scurt și lung atunci când e implicată în procese complexe de gândire și în facerea de planuri.

Așadar, primul lucru pe care-l facem în noua noastră calitate de indivizi raționali este să ne gândim ”ce vor teroriștii?”. Chiar așa! Ce vor? Vor să distrugă civilizația occidentală. Urăsc visceral tot ce am construit până acum. Nu contează că această ură provine din frustrare sau din interpretarea exagerată a unor versete din Coran, contează doar că există și că e foarte periculoasă. Ca și naziștii pe vremuri (pentru că de la ei nu s-a mai văzut un asemenea dispreț și lipsă de considerare pentru viață și pentru realizările ei), membrii ISIS nu ar sta nici o clipă pe gânduri dacă li s-ar oferi ocazia, să zicem, să distrugă toate clădirile, picturile, sculpturile și alte forme de artă create în occident, din antichitate până în prezent.

Și atunci, ce trebuie să facem noi ca să le ținem piept? În primul rând să-i atacăm și să-i ucidem sau măcar să-i judecăm, desigur. Dar asta se face la alt nivel, politic și militar, slavă Domnului să nu ne implice și pe noi, la un moment dat. Deci ce putem face noi, cetățenii normali? Să nu ne trădăm civilizația și umanitatea. Să nu fim ca ei. Să nu cădem în capcana de a deveni la fel de intoleranți, la fel de furioși, la fel de cruzi, la fel de barbari. Pentru că asta ar însemna să renunțăm tocmai la ceea ce ne face superiori. Și ziua în care renunțăm, o știm deja, e aceea în care vom muri.