Văd că multă lume e supărată că viitorul premier e căsătorit cu o franţuzoaică. N-am înţeles exact de ce.

Se putea mult mai rău. Putea să fie single. Şi să se îndrăgostească în timpul unei vizite oficiale de Yekaterina Putina, fata cea mică a preşedintelui Rusiei. O domnişoară foarte bine, după cum rarele poze de pe internet o arată.

Întors în ţară, îndrăgostitul Cioloş, uitându-şi toate facultăţile şi uzul raţiunii, plănuieşte o expediţie tehnocrată şi nebunească la Moscova, cu binecuvântarea tacită a Zeului Semnelor din Cap, Iohannis, pentru a o răpi pe Cati. Expediţia este reuşită, pentru că, mulţumită sfaturilor părţii politice a guvernului, tehnocraţii dau şpagă la toţi portarii şi vameşii întâlniţi în drum, de la vama Sculeni până la poarta Kremlinului. Pe parcursul anevoioasei călătorii dus-întors Bucureşti - Moscova, temerarii români se folosesc din plin de talentele prietenilor magici pe care şi-i fac pe drum: Mădălin Voicu îi învaţă să monteze cortul, Korodi Atilla să-şi croiască drum prin codrul neprietenos, iar Mircea Badea să mănânce (în absenţa merindelor) mult căcat. Se întorc în mare secret la Bucureşti, unde Cioloş o ia de nevastă pe Cati în direct la Măruță. Când Putin vede că lipseşte viitoarea regină, începe războiul.

În timpul luptelor care durează zece ani, Cioloş moare. Ca de altfel toţi ceilalţi cetăţeni români (că deh, au durat totuşi 10 ani şi ne băteam cu Rusia, nu cu Insulele Feroe), cu o excepţie marcantă: fermecătorul Ion Iliescu, un supravieţuitor de numai 95 de ani, plin de înţelepciune şi poftă de viaţă, cu care Yekaterina nu stă pe gânduri şi se căsătoreşte. Fug împreună în Crimeea, unde Nelu îşi trăieşte a doua tinereţe ca rebel ilegalist. Căutat de toate serviciile secrete din lume, Ion Iliescu îi supravieţuieşte şi propriei neveste, şi tatălui acesteia, şi revine triumfal în nou-formatul URSS, unde se încununează preşedinte ca urmare a unor alegeri cât se poate de libere, după ce în prealabil uneşte toate partidele ruseşti într-un Front al Salvării Transnaţionale. Poporul îl adoră. Muncitoarele de la fabrica de mitraliere textile din Sankt Petersburg sunt auzite scandând, la o vizită a preşedintelui: ”De la Nistru pân'la Don/ Vrem ne iubească Ion”. Odată ajuns la cârma Rusiei, Nelu îşi pune în aplicare planul de o viaţă: atacă SUA şi porneşte războiul atomic mondial. În nici două luni, lumea întreagă află răspunsul la întrebarea veche de când lumea lui Oppenheimer - ”Ar supravieţui cineva în caz de război nuclear?”. Singur şi plictisit, chircit ca Gollum, ronţăind dintr-un copan de stârv de intelectual destabilizator cu ochelarii încă intacţi, Iliescu e răspunsul. Ultimul răspuns al ultimei întrebări din istoria omenirii. Dacă ultimul om de pe Pământ va trăi veşnic sau măcar mai mult decât Dumnezeu sau nu, asta nu va fi treaba noastră, a oamenilor, pentru că noi vom fi fost de mult morţi. Va fi doar treaba lor, a duşmanilor originari: Iliescu şi Dumnezeu. Ce n-ar da orice fiinţă din Univers să asiste la acea confruntare finală! Sfârşit.

Dar, din fericire, Cioloş e însurat cu o franţuzoaică, deci ziceţi mersi. Am evitat toată povestea asta care altfel ar fi părut, recunoaşteţi, extrem de plauzibilă.