Consiliul Concurenţei a dat acordul pentru înfiinţarea celor două complexuri energetice. Asta ar însemna că teoretic hopul cel mare a fost trecut din moment ce rândul trecut, când cu Electra, acelaşi consiliu se temea de concentrare prea mare, de una, de alta. Teoretic, acum n-ar mai trebui să existe nici o piedică la fuziunea societăţilor care vor intra în noua construcţie. Procesele deschise de unele sindicate sau persoane fizice n-ar trebui nici ele luate în seamă pentru că anul trecut, Guvernul a emis un act juridic prin care procesele îşi vor urma calea lor iar complexurile pe a lor rămânând ca la final să se regleze situaţia funcţie de ce va decide ultima instanţă de judecată sau ultimele negocieri între părţi. De acum încolo, parcursul societăţilor care fuzionează este destul de clar până la un moment dat, claritate pe care nu a dat-o Guvernul care a decis formarea acestei construcţii, ci documentele organismelor financiare internaţionale. Informaţiile oficiale, puţine, fragmentate şi târzii spun că odată funcţional, Complexul Oltenia va avea management privat desemnat de o firmă de recrutare a managerilor de top, firmă care va face acest lucru până la începutul verii. Dacă noua construcţie va fi condusă de o trupă desemnată de astfel de firmă se pune întrebarea cine şi cum va conduce societăţile care fuzionează şi ce se va întâmpla cu statutul lor juridic după înfiinţarea Complexului-! Surse demne de încredere dau ca sigură funcţionarea actualelor societăţi ca un fel de sucursale ale complexului la conducerea cărora vor fi şefi agreaţi de managementul privat desemnaţi ca urmare a unui proces de evaluare a performanţelor. Pierzându-şi statutul de entităţi de sine stătătoare evident că sucursalele îşi vor pierde şi o parte din actualele organigrame, multe din poziţiile de conducere făcând un pas înapoi în ierarhie. Pe lângă pierderea unor trepte din ierarhie, sucursalele vor pierde la procesul decizional urmând de fapt să execute deciziile luate la nivelul Complexului. Dacă avem în vedere angajamentele luate în faţa creditorilor care spun că până la sfârşitul acestui an şi Complexul Oltenia, care funcţionează pe lignit, şi cel de la Hunedoara, care funcţionează pe huilă, vor trebui scoase la privatizare, atunci obiectivul managementului privat ce se va instala până în vară ar trebui să fie profitul şi pregătirea pentru privatizare. Pentru că informaţiile legate de procentul care va fi scos la privatizare sunt ambigue, nu ne rămâne decât să presupunem că nici un investitor serios nu va cumpăra nimic dacă nu va deţine pachetul majoritar adică cel puţin 51% din acţiuni, pachet care-i va permite să ia deciziile cuvenite şi să ţină în frâu hemoragia de bani despre care s-a tot scris că se scurge din unităţile energetice. Dacă luăm în calcul informaţia conform căreia Fondul Proprietatea s-a arătat dispus să-şi vândă participaţiunile în viitoarele sucursale ale Complexului, atunci este suficient ca statul să scoată la vânzare 35-40% din acţiuni, diferenţa până la 51% completând-o investitorul din acţiunile cumpărate de la Fond. Aşa că anul 2013 va aduce mari schimbări, nu numai în acţionariatul Complexului Oltenia dar şi în toate palierele de activitate unde deocamdată totul pare îngheţat din cauza Contractelor colective de muncă valabile până la sfârşitul acestui an. Renegocierea acestor contracte se va face de pe alte poziţii, iar premizele nu sunt dintre cele mai liniştitoare.