Este o sărbătoare în calendarul bizantin (folosit de Bisericile Ortodoxe şi de Bisericile Unite cu Roma), fixată pe data de 21 mai. Sărbătoarea îi evocă pe împăratul Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena Augusta. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus născut în 272/274 şi decedat în mai 337, mai este cunoscut sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între 306 şi 337, devenind conducător al întregului Imperiu Roman după înfrângerea lui Maxentiu şi a lui Liciniu. Legenda spune că în toamna anului 312, în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a zărit pe cer, în plină zi, o cruce strălucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscripţia: “în hoc signo vinces” – “prin acest semn vei birui”; iar pe timpul nopţii i s-a arătat în vis însuşi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerându-i să pună acest semn sfânt pe steagurile soldaţilor săi, urmând să fie protector în focurile bătăliei. Constantin a procedat în tocmai după aceste semne şi a câştigat bătălia. Împărăteasa Elena – Flavia Iulia Helena (c.248 - 329) a fost căsătorită cu generalul roman Constantinius Chlorus, fiind mama Împăratului Sfântului Constantin cel Mare. A fost o femeie deosebit de credincioasă şi cunoscută pentru pioşenia ei. A înfăptuit pelerinajul în Palestina şi în provinciile răsăritene, fiindu-i atribuite găsirea moaştelor Sfintei Cruci a lui Hristos şi aflarea rămăşiţelor celor trei magi. Se spune că în timp ce era în pelerinaj, a văzut nişte oameni ce duceau un mort pe o colină unde erau 3 cruci. Aceştia îl apropiau de fiecare dintre ele. Ajungând la ultima, când mortul a atins crucea, a înviat. Aşa a fost descoperită crucea pe care a fost răstignit Hristos. Această este sărbătoarea de hram a Catedralei Patriarhale din Bucureşti.