Încetul cu încetul, mass-media s-a nişat și la noi. De unde aveam o singură televiziune, în acei zori atât de târzii ai democrației, azi ne trezim că orice post cu mai mult de 1000 de telespectatori își face o televiziune mai mică de știri, alta de muzică și încă una de sport. Ca să fie pentru toată lumea, pentru toate gusturile, să nu obligăm oamenii să se uite sau să citească ce nu vor.

Nișarea produselor jurnalistice aduce cu sine o creștere explozivă a pretențiilor publicului obișnuit să ”înghită” doar ce-i place. Nu a trecut deloc mult de când acceptau program de două ore pe seară și filme cuminți pline de eroi pozitivi fără păreri politice sau cu păreri conforme cu conducerea. Acum, cititorii și consumatorii au învățat suficient din democrație și din capitalism și te ceartă pentru ce le dai. Tot mai des auzim sintagma ”nu vă mai cumpăr, dacă...”. Această condiționare venită din partea publicului atinge uneori niveluri îngrijorătoare și miroase a dorință de cenzură. Pe undeva, atitudinea e justificată. Omul are multe opțiuni, mai nou, așa că îți face o favoare să te cumpere. Fidelizarea lui este importantă în această nouă logică și nici un cumpărător nu trebuie ignorat.

Ce trebuie să înțeleagă oamenii, însă, este că nici o publicație, nici o televiziune și nici un post de radio nu poate avea același tip de mesaj, același tip de umor, aceeași voce, aceleași opinii. Un ziar are multe pagini, iar o televiziune emite non-stop. Imposibil să fie perfectă pentru toți. Și asta decurge tocmai din democrația care v-a adus pe voi, cititorii, în situația de a vă permite să alegeți ce să consumați, din punct de vedere mediatic. Într-o redacție normală (poate nu în trustul Intact, pe care nu-l consider normal), există diversitate de opinii, personalități marcante și umor de mai multe tipuri. În mod natural, de vreme ce sunt angajați la un anumit ziar și (se presupune că) nu li se impune ce trebuie să spună, acești oameni se vor exprima așa cum cred de cuviință. E aproape imposibil ca pe dumneavoastră, ca cititori, să nu vă deranjeze măcar una dintre vocile unei redacții. Dar să amenințați cu represalii atât de drastice atunci când se întâmplă asta este o pornire care își trage seva din comunism, nu din capitalismul atât de ofertant pe care pretindeți că-l îndrăgiți atât.